sâmbătă, 24 septembrie 2016

Monochamus sartor

Monochamus sartor (female) DSC92197
Monochamus sartor (male) DSC91902

Familia : Cerambycidae
Lungimea corpului : 21-35 mm
Identificare : are elitrele alungite, punctate des şi neregulat, sunt acoperite cu peri scurţi cenuşii; scutelul este mic, semicircular, uniform crem-gălbui; pronotul cilindric, cu lungimea aproximativ egală cu lăţimea, are câte un tubercul ascuţit pe flancuri
masculul: are elitrele negricioase cu reflexe bronzii, semnificativ îngustate în jumătatea apicală, cu numeroase pete foarte mici crem-albicioase, vizibile la o privire mai atentă; picioarele sunt negricioase, cu segmentele terminale cenuşii; antenele negre, sunt de circa două ori mai lungi decât corpul
femela: are corpul mai robust decât al masculului; elitrele sunt brun-oliv închis cu tentă bronzie, cu numeroase pete crem-gălbui cu dimensiuni variabile; picioarele au colorit cenuşiu-negricios; antenele negre, au la baza segmentelor 3-11 o zonă inelară cenuşie şi sunt puţin mai lungi decât elitrele
Habitat : păduri de conifere (Picea abies) din zona montană
Specii asemănătoare : Monochamus galloprovincialis pistor, la care scutelul este acoperit de o pubescenţă crem-albicioasă ce lasă descoperită o mică zonă neagră de formă triunghiulară; Monochamus saltuarius, la care scutelul este acoperit de o pubescenţă crem-gălbuie separată median de o dungă subţire neagră
Comportament : adulţii sunt activi în perioada iulie-august; au un zbor destul de puternic
Strategii de reproducere : femela depune ouăle, de 4-5 mm diametru, pe buşteni de conifere ( în special de Picea abies)
Paraziţi: uneori pot fi văzuţi numeroşi acarieni pe suprafaţa superioară a elitrelor
Importanţă : adulţii sunt un potenţial vector de transmitere al viermelui nematod al pinului - Bursaphelenchus xylophilus


 ►Femela
Monochamus sartor (female) DSC92195
Monochamus sartor (female) DSC92182
Monochamus sartor (female) DSC92188
Monochamus sartor (female) DSC92201 Monochamus sartor (female) DSC92226

 ►Masculul
Monochamus sartor (male) DSC91907
Monochamus sartor (male) DSC91895
Monochamus sartor (male) DSC91904
Monochamus sartor (male) DSC91916 Monochamus sartor (male) DSC91945 Monochamus sartor (male) DSC91950

Referinţe :
Błoszyk J., Gutowski J. M., Gwiazdowicz D. J., Mądra A., Konwerski S., Książkiewicz Z. (2016). Monochamus sartor (Coleoptera: Cerambycidae) contributes to alpha diversity of Uropodina mites (Acari: Mesostigmata) in first stage of wood decay in Białowieża Primeval Forest. International Journal of Acarology, DOI:10.1080/01647954.2016.1154890: 1-6
Duffy E. A. J. (1952). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Cerambycidae. Royal Entomological Society of London 5(12): 1-18
Fotini K. (2007). Biologie et phylogeographie de Monochamus galloprovincialis (Coleoptera, Cerambycidae) vecteur du nematode du pin en Europe. Universite d'Orléans: 1-188
Kimoto T., Duthie-Holt M., Dumouchel L. (2006). Guide des insectes forestiers exotiques. Agence canadienne d’inspection des aliments: 1-120
Nieto A., Alexander K. N. A. (2010). European Red List of Saproxylic Beetles. Publications Office of the European Union, Luxembourg: 1-45
Serafim R. (2004). Cerambycidae (Coleoptera) from Maramureş and Ţibleş Mountains (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 46: 121-137
Wallin H., Schroeder M., Kvamme T. (2013). A review of the European species of Monochamus Dejean, 1821 (Coleoptera, Cerambycidae) - with a description of the genitalia characters. Norwegian Journal of Entomology 60: 11-38

marți, 13 septembrie 2016

Morimus asper


Beech longhorn beetle
Morimus asper funereus
FAMILIA: Cerambycidae
STATUT DE PROTECȚIE:  VU  = este considerat un taxon vulnerabil în România; protejat pe baza OUG 57/2007 (Anexa 3, Anexa 4A); menţionată în Anexa II a Directivei Consiliului Europei 92/43/CEE din 1992
LUNGIMEA CORPULUI: 15-38 mm
SPECII SIMILARE: Rosalia alpina, care are pe fiecare elitră câte 3 pete negre, diferite ca formă şi dimensiuni; Herophila tristis, care are corpul mai robust, elitrele mai convexe, acoperite cu peri brun-ciocolatii

SUBSPECII: Morimus asper funereus
IDENTIFICARE: are corpul robust, convex în treimea posterioară; elitrele alungit-ovale, fin granulate, rotunjite la vârf, cenușiu-albăstrui sau cenușiu-maronii, acoperite cu peri fini cenuşii, fiecare cu câte două pete negre proeminente și nu acoperă vârful abdomenului; pronotul este mai lat decât lung, rugos, cu un tubercul ascuţit pe lateral; capul și pronotul ş picioarele au colorit brun-negricios; are antenele de 1,5 ori mai lungi decât corpul la mascul, de aceeaşi lungime sau mai scurte la femelă

Morimus asper funereus (female) DSC91627

Morimus asper funereus (female) DSC91619

Morimus asper funereus (female) DSC91640

COMPORTAMENT: este o specie terestră care este lipsită de capacitatea de a zbura; adulţii sunt activi dimineaţa şi în timpul nopţii, în perioada (aprilie) mai-august (septembrie) şi ocazional în octombrie; în timpul zilei, adulţii pot fi găsiţi în grămezile de buşteni, la baza trunchiurilor, pe cioate

STRATEGII DE REPRODUCERE: masculii au obiceiul de a se lupta pentru femele, producându-şi adesea traume severe; femela depune ouăle în lemnul buştenilor, crengilor recent căzute
HABITAT: păduri însorite de foioase
HRANA ADULȚILOR: este formată din scoarţa copacilor

►femela
Morimus asper funereus (female) DSC91633

Morimus asper funereus (female) DSC91579

Morimus asper funereus (female) DSC91566
Morimus asper funereus (female) IMG18659

Morimus asper funereus (female) IMG18664

Morimus asper funereus (female) IMG18758

Referinţe:
Bărbuceanu D., Niculescu M., Boruz V., Niculescu L., Stoleriu C., Ursu A. (2015). Protected saproxylic coleoptera in "The forests in the southern part of the Cândeşti Piedmont", a romanian Natura 2000 protected area. Analele Universităţii din Craiova, seria Agricultură - Montanologie - Cadastru 45: 18-25
Dajoz R. (1976). Etude morphologique et biométrique de Morimus (Col. Cerambycidae) de la faune européenne. L'Entomologiste 32(6): 212-231
Holford N. (2011). A Longhorn Beetle from Southern France. Bulletin of the Amateur Entomologists' Society 70(494): 217-221
Iorgu I.Ș. (ed.) (2015). Ghid sintetic pentru monitorizarea speciilor de nevertebrate de interes comunitar din România: 1-159
Lapini L., Dorigo L., Glerean P., Giovannelli M. M. (2013). Status di alcune specie protette dalla direttiva habitat 9243CEE nel Friuli Venezia Giulia (Invertebrati, Anfibi, Rettili, Mammiferi). Gortania - Botanica, Zoologia 35: 61-139
Maican S., Serafim R. (2012). Overview on the Chrysomeloidea superfamily (Coleoptera: Cerambycidae, Orsodacnidae, Chrysomelidae) in Dobrogea (Romania). Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 55(1): 65-123
Prunar F., Nicolin A., Prunar S., Uruci C., Fora C. (2013). Saproxylic Natura 2000 beetles in the Nera Gorges-Beuşniţa National Park. Research Journal of Agricultural Science 45(2): 208-214
Stan M., Nitzu E. (2013). New Data on the Knowledge of Beetle Fauna (Insecta Coleoptera) in the “Bârnova-Repedea Forest” Site of Community Importance (Rosci 01235, Iaşi, Romania). Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 56(1): 33-44
Vrezec A., Pirnat A., Kapla A., Denac D. (2008). Zasnova spremljanja stanja populacij izbranih ciljnih vrst hroščev vključno z dopolnitvijo predloga območij za vključitev v omrežje NATURA 2000. Morinus funereus, Rosalia alpina, Cerambyx cerdo, Osomoderma eremita, Limoniscus violaceus, Graphoderus bilineatus. Nacionalni inštitut za biologijo, Ljubljana: 1-101
* * * Directiva 92/43/CEE a Consiliului Europei din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a florei şi faunei sălbatice.
* * * Ordonanţa de Urgenţă nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Monitorul Oficial al României nr. 442 din 29 iunie 2007

duminică, 11 septembrie 2016

Carabus (Tachypus) cancellatus

Carabus cancellatus
Carabus cancellatus Illiger 1798
FAMILIA: Carabidae
LUNGIMEA CORPULUI: 17-32 mm (extrem de variabilă)
HABITAT: câmpuri, pajişti, grădini, păduri
SPECII SIMILARE: Carabus (Carabus) granulatus, care are elitrele mai puţin lăţite în zona mediană; pronotul mai îngust, cu lobii posteriori mai reduşi; Carabus (Carabus) arvensis, care are pronotul adânc şi neregulat sculptat, Carabus (Eucarabus) ullrichi, care are pronotul şi elitrele cu luciu metalic

SUBSPECII: C. c. durus: care are tibiile picioarelor roşiatice, primul segment antenal roşiatic și elitrele alungit-ovale, înguste; C. c. graniger: care are tibiile picioarelor roşiatice, primul segment antenal brun-roşcat și elitrele mari, vizibil alungite, cu colorit arămiu închis, rareori cu reflexe verzui, cu carenele mai mult sau mai puţin paralele; C. c. tibiscinus: care are tibiile picioarelor negre, primul segment antenal negru, elitrele mai puţin convexe, mai puţin alungite, cu colorit roşu-arămiu, violet-roşcat

Carabus (Tachypus) cancellatus durus DSC91335

Carabus (Tachypus) cancellatus durus DSC143118

Carabus (Tachypus) cancellatus durus DSC52422

IDENTIFICARE: are corpul alungit, ușor aplatizat, uniform negricios, puțin lucios; elitrele sunt foarte des și puternic punctate; ambele sexe au mandibule, ale masculului fiind mai lungi și au în plus un dinte pe partea superioară; masculul are antenele îngroșate la vârf; pronotul masiv, cu marginile posterioare rotunjite, cele anterioare cu un pinten cu vârful rotunjit, pe marginea anterioară cu numeroși peri gălbui

COMPORTAMENT: adulţii nu pot zbura, dar se pot deplasa cu mare rapiditate pe sol; sunt activi în amurg, în perioada aprilie-septembrie
STRATEGII DE REPRODUCERE: femela depune ouăle, de 4-5 mm diametru, pe buşteni de conifere ( în special de Picea abies)
PARAZIȚII: uneori pot fi văzuţi numeroşi acarieni pe suprafaţa superioară a elitrelor

Carabus cancellatus durus
Carabus (Tachypus) cancellatus durus IMG4207

Carabus (Tachypus) cancellatus durus DSC122258

Carabus (Tachypus) cancellatus durus DSC137027
Carabus (Tachypus) cancellatus durus IMG3518

Carabus (Tachypus) cancellatus durus IMG3508

Carabus (Tachypus) cancellatus durus IMG4264
Carabus (Tachypus) cancellatus durus IMG7372





►surse de hrană
Carabus (Tachypus) cancellatus durus DSC35998





►adăpostul pentru iernat
Carabus (Tachypus) cancellatus durus winter shelter DSC170231





Referinţe:
Barloy J., Lie P., Prunar F. (2004). Inventaire et répartition géographique des espèces du genre Carabus (Coleoptera, Carabidae) au Banat roumain. L'Entomologiste 60(2): 63-89
Breuning S. (1932). Monographie der Gattung Carabus L.. Bestimmungs-Tabellen der europäischen Coleopteren. 104. Heft, Troppau: 1-1610
Dykyy I., Dyka О. (2005). Feeding of the badger (Meles meles L.) on the territory of the Western Ukraine. Scientific Bulletin of Uzhgorod University. Biology Series 17: 42-49
Imre R., Ferenc K., Győző S. (2000). Date preliminare privind studiul habitatelor carabidelor (Coleoptera: Carabidae) de padure pe teritoriul lui Körös-Maros Nemzeti Park. Crisicum III: 173-179
Jeannel R. (1941). Coléoptères Carabiques, première partie. Faune de France 39: 1-571
Lie P., Kleinfeld F. (2007). C. (Tachypus) cancellatus Iliger , 1798 - seine Formen und Verbreitung in Rumänien unter besonderer Berücksichtigung der coll. Lie (Coleoptera: Carabidae: Carabini). Galathea 23/2: 75-90
Lindroth C. H. (1974). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Carabidae. Royal Entomological Society of London 4(2): 1-148
Mandl K., Kreissl E. (1969). Die Carabus cancellatus Dliger-Rasse der Mittelsteiermark (Col., Carabidae) Ein Beitrag zur Kenntnis der Käfer Steiermarks. Mitteilungen der Abteilung für Zoologie und Botanik am Landesmuseum "Joanneum" Graz, Heft 31: 33-38
Prunar F., Barloy J., Prunar S. (2009). Observations sur les especes de genre Carabus L. dans l'Arc des Carpates. Research Journal of Agricultural Science 41(2): 291-296
Turin H., Penev L., Casale A. (eds.) (2003). The Genus Carabus in Europe. A synthesis. Co-published by Pensoft Publishers, Sofia-Moscow & European Invertebrate Survey, Leiden: 1-512
Varvara M. (2005). Diversity and the main ecological requirements of the epigeic species of Carabidae (Coleoptera Carabidae) from two types of forest ecosystems in Suceava County (Moldavia). Entomologica Romanica 10: 81-88
Varvara M. (2009). The Genus Carabus (Coleoptera: Carabidae) in the Wheat Crops of Moldavia (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 25: 91-96

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Clytus (Clytus) lama

Clytus (Clytus) lama DSC90721
Clytus (Clytus) lama DSC120410

Familia : Cerambycidae
Lungimea corpului : 7-15 mm
Identificare : are corpul alungit, cu colorit negru; elitrele negre, au desene galbene (câte o linie puţin oblică înapoia zonei humerale; câte o linie arcuită în jumătatea anterioară, care creează un desen în formă de "V"; câte o dungă mai lată, transversală, în treimea posterioară; câte o linie apicală subţire, abia vizibilă) şi nu acoperă vârful abdomenului; pronotul negru, voluminos, oarecum sferic, are în partea anterioară o linie subţire galbenă (continuă şi evidentă) şi în partea posterioară o linie galbenă adesea difuză (întreruptă); scutelul este mic, galben; picioarele au femurele uşor îngroşate, cu colorit negricios, celelalte segmente fiind brun-roşcate; capul, ochii şi primul segment antenal sunt negre
Hrana adulţilor : polenul florilor
Comportament : adulţii sunt activi în perioada mai-iulie
Mecanisme de apărare : deşi este o specie lipsită de apărare în faţa prădătorilor, coloritul negru cu dungi galbene reprezintă un colorit mimetic cu al viespilor (mimetism batesian)
Habitat : marginea drumurilor forestiere din pădurile de conifere; în zona montană
Specii asemănătoare : Clytus (Clytus) arietis, care are în partea posterioară a pronotului, o linie subţire galbenă, întreruptă la mijloc; Clytus (Clytus) rhamni, care are în partea posterioară a pronotului, o linie subţire galbenă, întreruptă la mijloc sau continuă, ier elitrele şi pronotul sunt acoperite de peri scurţi; Clytus (Clytus) tropicus, la care liniile galbene în formă de semilună din jumătatea anterioară a elitrelor sunt mai bine conturate şi se întind până sub scutel; Clytus (Cyrtoclytus) capra, la care liniile galbene oblice dinapoia zonei humerale sunt mai înclinate şi aproape ating zona de sutură a elitrelor formând un desen în formă de "V"


Clytus (Clytus) lama DSC90726