Stenocorus (Stenocorus) meridianus

Familia : Cerambycidae Lungimea corpului : 15-25 mm (femela este mai mare decât masculul) Identificare : întreg corpul este acoperit de peri fini, scurţi; pronotul mai lung decât lat, mai îngust decât elitrele, are în lateral un tubercul scurt, cu vârful rotunjit; elitrele au marginea frontală puternic arcuită, proeminentă şi pot avea colorit foarte variabil (de multe ori, în cadrul aceleiaşi populaţii, pot exista indivizi cu colorit foarte diferit) • masculul: are elitrele cel mai adesea ocru-maronii, puternic îngustate şi cu colorit mai întunecat (brun-negricios) în treimea apicală; corpul este alungit, subţire; capul şi pronotul sunt negricioase; femurele picioarelor sunt ocru-maronii, iar tibiile şi tarsele maronii; antenele maronii, depăşesc cu puţin lungimea elitrelor • femela: are elitrele cel mai adesea brun-negricioase, acoperite cu peri fini, gălbui şi nu acoperă în întregime partea posterioară a abdomenului; corpul este mai robust, cu colorit cenuşiu murdar; capul şi pronotul sunt negricioase, acoperite cu peri fini gălbui; picioarele au femurele negre, iar tibiile şi tarsele maronii; antenele maronii, au aproape aceeaşi lungime cu elitrele Habitat : păduri umede de foioase (Fraxinus, Alnus, Quercus); vecinătatea zonelor cu tufărişuri, rarişti de pădure, margini de pădure Specii asemănătoare : Oxymirus cursor, la care elitrele au două nervuri longitudinale proeminente; Stictoleptura (Aredolpona) rubra, la care întotdeauna picioarele au femurele negre, tibiile şi tarsele ocru-gălbui, ocru-roşiatice Comportament : adulţii sunt activi pe vreme însorită şi foarte călduroasă, în perioada (mai) iunie-iulie (august) Hrana adulţilor : adulţii se hrănesc pe flori de Rubus, Apiaceae, Filipendula, Crataegus

►Masculul

►Femela - forma negricioasă

►Femela - forma castanie

Referinţe :

Duffy E. A. J. (1952). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Cerambycidae. Royal Entomological Society of London 5(12): 6

González Peña C. F., Vives i Noguera E., Sousa Zuzarte A. J. (2008). Nuevo catálogo de los Cerambycidae (Coleoptera) de la Península Ibérica, islas Baleares e islas atlánticas: Canarias, Açores y Madeira. Monografías SEA, vol. 12, Sociedad Entomológica Aragonesa, Zaragoza: 52

Marcos J. M., de Olano I. (2011). Estudio de los insectos saproxílicos de interés de conservación de los Montes de Vitoria (Álava). Centro de Estudios Ambientales - Ingurugiro Galetarako Ikastegia. Vitoria Gasteiz. Informe inédito: 55

Dinoptera collaris

Dinoptera collaris

Acmaeops collaris Linnaeus 1758

FAMILIA: Cerambycidae LUNGIMEA CORPULUI: 6-9 mm HABITAT: păduri de foioase și de amestec (margini de pădure, zone cu tufărişuri) COMPORTAMENT: adulţii sunt activi în perioada aprilie-august HRANA ADULȚILOR: polenul florilor de Sambucus, Crataegus, Valeriana, Apiaceae etc.

IDENTIFICARE: partea dorsală (capul şi elitrele), picioarele şi antenele au colorit negricios; pronotul cu punctuaţie rară, bombat, oarecum sferic, este roşu-portocaliu, uneori cu nuanţe întunecate, negricioase; elitrele, cu punctuaţie deasă, sunt acoperite de peri fini, rotunjite la vârf, au reflexe albăstrui; abdomenul are colorit roşu-portocaliu STRATEGII DE REPRODUCERE: femela depune ouăle sub scoarța sau printre crăpăturile scoarței trunchiurilor căzute la pământ

Referinţe:
●	Duffy E. A. J. (1952). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Cerambycidae. Royal Entomological Society of London 5(12): 1-18
●	González Peña C. F., Vives i Noguera E., Sousa Zuzarte A. J. (2008). Nuevo catálogo de los Cerambycidae (Coleoptera) de la Península Ibérica, islas Baleares e islas atlánticas: Canarias, Açores y Madeira. Monografías SEA, vol. 12, Sociedad Entomológica Aragonesa, Zaragoza: 53
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 398
●	Serafim R. (2004). Cerambycidae (Coleoptera) from Maramureş and Ţibleş Mountains (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 46: 121-137