Rutpela maculata

Familia : Cerambycidae Lungimea corpului : 13-20 mm Identidicare : are elitrele alungite, fin punctate, acoperite cu peri fini, gălbui, cu desene negre, destul de diferite ca formă şi mărime (adesea există 3 pete în apropierea zonei humerale, una circulară care se întinde pe ambele elitre şi alte două puţin mai mici, alungite, câte una pe fiecare elitră; 2 pete oarecum rotunde în zona mediană, care aproape ating linia de sutură; o bandă continuă, lată în jumătatea apical-anterioară; o bandă apicală), îngustate înspre vârf, cu sutura neagră, nu acoperă în întregime vârful abdomenului; capul alungit, este negru; pronotul negru, cu peri scurţi gălbui, la bază cu doi dinţi laterali cu vârful ascuţit; antenele, mai lungi la mascul, au primul segment negru, iar celelalte gălbui cu treimea apicală neagră; picioarele gălbui, au jumătatea dinapoi a picioarelor posterioare de culoare neagră Habitat : margini de pădure, rarişti, luminişuri; în zona de munte Specii asemănătoare : Judolia sexmaculata, care are dimensiunea corpului mai mică; desenele negre de pe elitre sunt mai bine conturate; picioarele sunt negre; Leptura (Leptura) quadrifasciata, care are antenele şi picioarele negre Comportament : adulţii sunt activi pe vreme însorită şi călduroasă, în perioada mai-august (septembrie) Hrana adulţilor : adulţii se hrănesc pe flori de Dipsacus fullonum, Eupatorium cannabinum, Mentha longifolia, Sambucus ebulus, Cirsium, Filipendula, Apiaceae etc. Mecanisme de apărare : coloritul elitrelor este mimetic cu cel al viespilor

Referinţe :

Alexander K. N. A., Anderson R. (2012). The beetles of decaying wood in Ireland. A provisional annotated checklist of saproxylic Coleoptera. Irish Wildlife Manual. National Parks and Wildlife Service, Department of the Arts, Heritage and the Gaeltacht. Dublin. Ireland 65: 108

Duffy E. A. J. (1952). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Cerambycidae. Royal Entomological Society of London 5(12): 8

González Peña C. F., Vives i Noguera E., Sousa Zuzarte A. J. (2008). Nuevo catálogo de los Cerambycidae (Coleoptera) de la Península Ibérica, islas Baleares e islas atlánticas: Canarias, Açores y Madeira. Monografías SEA, vol. 12, Sociedad Entomológica Aragonesa, Zaragoza: 66

Gurău G. (2009). Species of cerambicids (Coleoptera Cerambycidae), from Cheile Cheile Bicazului - Hăşmaş National Park. Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 25: 135-138

Marcos J. M., de Olano I. (2011). Estudio de los insectos saproxílicos de interés de conservación de los Montes de Vitoria (Álava). Centro de Estudios Ambientales - Ingurugiro Galetarako Ikastegia. Vitoria Gasteiz. Informe inédito: 54

Serafim R. (2004). Cerambycidae (Coleoptera) from Maramureş and Ţibleş Mountains (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 46: 130

Aromia moschata

Familia : Cerambycidae Lungimea corpului : 13-34 mm Identificare : este o specie care poate prezenta mai multe variaţii de culoare, forma tipică fiind cea verde cu picioarele şi antenele albastre sau cea albastră cu antenele şi abdomenul verzi; există forme care au corpul roşu-arămiu cu antenele şi picioarele verzi (verzi închis, albastru-negricioase), uniform albastru închis, uniform albastru-negricios, uniform negru-cafeniu, foarte rar cu întreg corpul negru; capul alungit, are punctuaţie rugoasă; elitrele fin rugoase, de trei ori mai lungi decât late, rotunjite apical, au reflexe metalice; pronotul punctat, cu doi dinţi laterali cu vârful rotunjit şi doi tuberculi lateralo-bazali; antenele sunt mai lungi decât corpul la mascul şi puţin mai scurte decât corpul la femelă; abdomenul este acoperit cu peri scurţi, albicioşi; răspândeşte un miros puternic de mosc, care uneori poate fi simţit de o distanţă de câţiva metri Habitat : rarişti de pădure, luminişuri, zone cu arbuşti pitici, margini de pădure; în zona de munte Hrana adulţilor : adulţii se hrănesc pe flori de Apiaceae Mecanisme de apărare : atunci când sunt apucaţi, adulţii eliberează o secreţie cu miros puternic de mosc

►Masculul

Referinţe :

Alexander K. N. A., Anderson R. (2012). The beetles of decaying wood in Ireland. A provisional annotated checklist of saproxylic Coleoptera. Irish Wildlife Manual. National Parks and Wildlife Service, Department of the Arts, Heritage and the Gaeltacht. Dublin. Ireland 65: 111

Bétard F., Gerbaud J. (2013). Sur quelques coléoptères Cerambycidae remarquables observés au Rocher de Cheffois (Vendée, France). Le Naturaliste vendéen 11: 69-75

Duffy E. A. J. (1952). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Cerambycidae. Royal Entomological Society of London 5(12): 9

González Peña C. F., Vives i Noguera E., Sousa Zuzarte A. J. (2008). Nuevo catálogo de los Cerambycidae (Coleoptera) de la Península Ibérica, islas Baleares e islas atlánticas: Canarias, Açores y Madeira. Monografías SEA, vol. 12, Sociedad Entomológica Aragonesa, Zaragoza: 34

Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 391-392

Nieto A., Alexander K. N. A. (2010). European Red List of Saproxylic Beetles. Publications Office of the European Union, Luxembourg: 1-45

Özdikmen H. (2014). A synopsis of Turkish Callichromatini (Coleoptera: Cerambycidae: Cerambycinae). Munis Entomology & Zoology 9(1): 554-563

Schrank F. de P. (1781). Enumeratio Insectorum Austriae Indigenorum: Cum Figuris. Avgvstae Vindelicorvm. (Klett & Franck): 131

Phytoecia (Musaria) affinis

Familia : Cerambycidae Lungimea corpului : 10-16 mm Identificare : elitrele gri-negricioase, acoperite cu peri scurţi, nu acoperă vârful abdomenului; pronotul portocaliu, bombat, în zona mediană cu două pete circulare mici negre, cu o bandă negricioasă în partea posterioară, este mai îngust decât elitrele; capul şi antenele sunt negre; picioarele sunt portocalii, cu tarsele gri-negricioase; partea ventrală a abdomenului are colorit negricios în treimea anterioară şi portocaliu în rest; masculul are corpul mai zvelt, iar antenele sale sunt aproape de aceeaşi lungime cu a corpului, în timp ce la femelă acestea sunt puţin mai scurte Habitat : pajişti, margini de pădure, zone cu arbuşti, rarişti de pădure, marginea drumurilor Specii asemănătoare : Oberea (Oberea) oculata, la care elitrele gri sunt presărate cu o multitudine de puncte mici negre, iar pronotului este lipsit de banda posterioară negricioasă Comportament : adulţii sunt activi în timpul zilei

Referinţe :

González Peña C. F., Vives i Noguera E., Sousa Zuzarte A. J. (2008). Nuevo catálogo de los Cerambycidae (Coleoptera) de la Península Ibérica, islas Baleares e islas atlánticas: Canarias, Açores y Madeira. Monografías SEA, vol. 12, Sociedad Entomológica Aragonesa, Zaragoza: 103