joi, 29 noiembrie 2018

Leptura (Leptura) quadrifasciata

Leptura (Leptura) quadrifasciata female DSC147150
Leptura (Leptura) quadrifasciata male DSC21396

Familia : Cerambycidae
Lungimea corpului : 11-20 mm (masculul este mai mic decât femela)
Identificare : are corpul alungit, puţin mai robust la femelă, acoperit de o pubescenţă fină, deasă; elitrele, uşor îngustate înspre apex, cu colorit negru, au patru benzi transversale cu colorit gălbui-portocaliu cu margini neregulate, întrerupte în zona de sutură; capul şi pronotul sunt negre; pronotul, în formă de clopot, are marginile posterioare ascuţite; picioarele sunt în negre; scutelul este mic, triunghiular, negru; antenele sunt negre la femelă, cu puţin mai lungi decât jumătatea elitrelor, uneori cu ultimele 3-4 segmente galben-cenuşii, iar la mascul negre, aproape de aceeaşi lungime cu a elitrelor; abdomenul are sternitele conturate cu galben
Habitat : margini de pădure, rarişti de pădure
Specii asemănătoare : Judolia sexmaculata, la care elitrele au trei benzi traversale negre; Leptura (Leptura) aurulenta, la care pronotul este conturat pe marginea anterioară şi cea posterioară de o linie subţire galbenă; Rutpela maculata, la care în jumătatea bazală a elitrelor există o pată mare galbenă ce include câteva pete negre
Comportament : adulţii sunt activi în perioada iunie-august, pe vreme călduroasă şi însorită
Hrana adulţilor : polenul florilor de Apiaceae, Asteraceae


Referinţe :
Gîdei P., Popescu I. E. (2014). Ghidul coleopterelor din România. Vol.II. Editura Pim, Iaşi: 255
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 398
Ren J.-Q., Huang G.-Q., He S.-Y., Chen L., Liu Z.-P. (2014). Comparative morphological study of the genus Leptura Linnaeus of China (Coleoptera: Cerambycidae: Lepturinae). Zoological Systematics 39(3): 395-410
Rossi P. (1790). Fauna Etrusca sistens insecta quae in povinciis Florentina et Pisana praesertim collegit Petrus Rossius. Tomus Primus. Liburni. Typis Thomae Masi & Sociorum: 161-162

miercuri, 22 august 2018

Carilia virginea

Carilia virginea
Gaurotes (Carilia) virginea Linnaeus 1758, Leptura virginea Linnaeus 1758
FAMILIA: Cerambycidae
LUNGIMEA CORPULUI: 8-13 mm
HABITAT: păduri de conifere (margini de pădure, marginea drumurilor forestiere)
SPECII SIMILARE: Dinoptera collaris, la care pronotul are colorit roşu-portocaliu
COMPORTAMENT: adulţii sunt activi în perioada mai-august, pe vreme călduroasă şi însorită
HRANA ADULȚILOR: polenul florilor de Apiaceae

IDENTIFICARE: are corpul robust; elitrele, lăţite în zona humerală, fin sculptate, lipsite de peri, cu colorit verzui, albăstrui sau violet şi luciu metalic; capul este negru; pronotul alungit, cu colorit negru, uneori roşiatic, are în partea posterioară câte un dinte cu vârful rotunjit; capul şi pronotul au câte un şanţ longitudinal, median; atât picioarele cât şi antenele sunt negre; segmentele abdomenului au colorit portocaliu-roşiatic; elitrele sunt uşor îngustate înspre apex la mascul și cu marginile mai mult sau mai puţin paralele la femelă

Carilia virginea (male) IMG6136

Carilia virginea (female) DSC120143

Carilia virginea (male) DSC121457

►masculul
Carilia virginea (male) DSC121458

Carilia virginea (male) DSC147135



►femela
Carilia virginea (female) IMG10741





►cuplul
Carilia virginea (couple) IMG20338

Carilia virginea (couple) IMG11764

Carilia virginea (couple) DSC147135

Referinţe:
Gîdei P., Popescu I.E. (2014). Ghidul coleopterelor din România. Vol.II. Editura Pim, Iaşi: 219-220
González Peña C.F., Vives i Noguera E., Sousa Zuzarte A.J. (2008). Nuevo catálogo de los Cerambycidae (Coleoptera) de la Península Ibérica, islas Baleares e islas atlánticas: Canarias, Açores y Madeira. Monografías SEA, vol. 12, Sociedad Entomológica Aragonesa, Zaragoza: 53-54
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 398

vineri, 10 august 2018

Leptura (Leptura) aurulenta

Leptura (Leptura) aurulenta female DSC145240
Leptura (Leptura) aurulenta female DSC122154

Familia : Cerambycidae
Lungimea corpului : 12-25 mm (masculul este mai mic decât femela)
Identificare : are corpul alungit, mai robust la femelă; elitrele, lăţite în zona humerală, înspre apex îngustate treptat, acoperite cu peri scurţi, cu colorit galben, gălbui-portocaliu, nu acoperă în întregime vârful abdomenului, au câteva desene negre lucioase (patru benzi transversale, cu margini neregulate); capul şi pronotul sunt negre; pronotul, în formă de clopot, este conturat pe marginea anterioară şi cea posterioară de o linie subţire galbenă; picioarele, brun-roşcate, au jumătatea bazală a tibiilor negricioasă; scutelul este mic, de formă triunghiulară, negru; antenele brun-roşcate, sunt mai lungi la mascul; abdomenul are sternitele conturate cu galben
Habitat : margini de pădure, zone cu tufărişuri
Specii asemănătoare : Judolia sexmaculata, la care elitrele au trei benzi traversale negre; Leptura quadrifasciata, la care elitrele sunt traversate de patru benzi negre, iar picioarele şi antenele sunt negre
Comportament : adulţii sunt activi în perioada iunie-august, pe vreme călduroasă şi însorită
Hrana adulţilor : polenul florilor de Apiaceae


 ►Femela
Leptura (Leptura) aurulenta female DSC145230
Leptura (Leptura) aurulenta female DSC122184
Leptura (Leptura) aurulenta female DSC145227
Leptura (Leptura) aurulenta female DSC163293


Referinţe :
Duffy E. A. J. (1952). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Cerambycidae. Royal Entomological Society of London 5(12): 8
Gîdei P., Popescu I. E. (2014). Ghidul coleopterelor din România. Vol.II. Editura Pim, Iaşi: 254-255
González Peña C. F., Vives i Noguera E., Sousa Zuzarte A. J. (2008). Nuevo catálogo de los Cerambycidae (Coleoptera) de la Península Ibérica, islas Baleares e islas atlánticas: Canarias, Açores y Madeira. Monografías SEA, vol. 12, Sociedad Entomológica Aragonesa, Zaragoza: 65
Kovács T., Hegyessy G., Medvegy M. (1999). Foodplant data of longhorn beetles from Europe (Coleoptera: Cerambycidae). Folia Historico Naturalia Musei Matraensis 23: 333-339
Schmeltz B. (2015). Les bois morts : milieux de vie des insectes. Site du Comite des sciences de la Nature de la Société Industrielle de Mullhouse (http://viltanso.free.fr/site/lecturesentomo.html): 1-59
Smets K., Drumont A., Crevecoeur L. (2013). Note on the distribution of Leptura aurulenta Fabricius, 1792 in Belgium (Coleoptera: Cerambycidae: Lepturinae). Bulletin de la Société royale belge d’Entomologie 149: 139-149

joi, 12 iulie 2018

Lytta vesicatoria

Lytta vesicatoria (female) DSC143287
Lytta vesicatoria (female) DSC143251

Familia : Meloidae
Lungimea corpului : 5-20 mm; grosimea de 5-8 mm
Identificare : are corpul alungit, galben-maroniu, oliv-maroniu, verzui-arămiu, verde-albăstrui, cu reflexe metalice; elitrele, cu trei nervuri fine longitudinale, rotunjite la vârf, sunt vizibil mai scurte decât abdomenul la femelă, de aceeaşi lungime cu a abdomenului la mascul; capul, de formă trapezoidală, are lăţimea egală cu a pronotului; pronotul, de formă pentagonală, cu lungimea egală cu lăţimea, cu o proeminenţă lateral-anterioară; antenele au primul segment mult mai mare decât celelalte, al doilea foarte scurt, toate segmentele fiind negricioase cu excepţia primului care este iridescent de culoarea corpului; tibiile picioarelor anterioare cu câte un spin la mascul şi câte doi spini la femelă
Habitat : păduri umede de foioase, păduri de luncă; marginea drumurilor forestiere, lizieră, rarişti, zone cu arbuşti
Comportament : adulţii sunt activi în perioada iunie-august
Hrana adulţilor : adulţii se hrănesc cu frunze, în special de Fraxinus, dar şi de Lonicera, Syringa vulgaris, Salix etc.
Strategii de reproducere : femela depune ouăle pe sol, în preajma cuiburilor de albine; larvele, care eclozează foarte repede, se caţără pe inflorescenţele plantelor, aşteptând albinele (Colletes) pe care se suie pentru a fi duse în cuib; aici, albinele le ocrotesc şi le hrănesc ca pe propriile larve
Mecanisme de apărare : masculii produc un compus toxic, cantaridina, cu miros neplăcut şi gust amar, care provoacă iritaţii şi pustule în contact cu pielea, poate provoca orbirea la contactul cu ochii, poate produce disfuncţii cardiace, renale, neurologice, hepatice prin ingerare; când se simt ameninţaţi, exsudă acest compus pe la încheieturile tibio-tarsale ale picioarelor, antenelor şi segmentelor de pe abdomen


 ►Femela
Lytta vesicatoria (female) DSC143280
Lytta vesicatoria (female) DSC143380
Lytta vesicatoria (female) IMG20180701-160157

Referinţe :
Ajao A. M., Olalubi O. A., Aderolu I. A., Babatunde S. K., Idris N. B., Adio A. A., Ajao E. B. (2016). Investigation of Blister Beetle (Lytta vesicatoria) Dermatitis Outbreak and Containment at Kwara State University Students' Hostels. Scholars Journal of Applied Medical Sciences 4(2B): 460-468
Buck F. D. (1954). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera (Lagriidae, Alleculidae, Tetratomidae, Melandryidae, Salpingidae, Pythidae, Mycteridae, Oedemeridae, Mordellidae, Scraptiidae, Pyrochroidae, Rhipiphoridae, Anthicidae, Aderidae and Melodae). Royal Entomological Society of London 5(9): 26
Gîdei P., Popescu I. E. (2014). Ghidul coleopterelor din România. Vol.II. Editura Pim, Iaşi: 124
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 419
Pajovic P., Radosavljevic M., Radunovic M., Radojevic N., Bjelogrlic B. (2012). Arthropods and their products as aphrodisiacs - review of literature. European Review for Medical and Pharmacological Sciences 16(4): 539-547
Rossi P. (1790). Fauna Etrusca sistens insecta quae in povinciis Florentina et Pisana praesertim collegit Petrus Rossius. Tomus Primus. Liburni. Typis Thomae Masi & Sociorum: 239
Schrank F. de P. (1781). Enumeratio Insectorum Austriae Indigenorum: Cum Figuris. Avgvstae Vindelicorvm. (Klett & Franck): 221-222

vineri, 6 iulie 2018

Pachytodes erraticus

Pachytodes erraticus
Judolia erratica Dalman, 1817
FAMILIA: Cerambycidae
LUNGIMEA CORPULUI: 7-12 mm (masculul este mai mic decât femela)
SPECII SIMILARE: Pachytodes cerambyciformis, la care desenele negre din zona mediană a elitrelor, se unesc în zona de sutură, creând impresia unei benzi continue
IDENTIFICARE: are corpul alungit; elitrele, lăţite în zona humerală, îngustate treptat înspre apex, crem-gălbui, nu acoperă în întregime vârful abdomenului, acoperite cu peri scurţi, au câteva desene negre uşor lucioase (două

pete în treimea bazală: una mai mică în zona suturii, alta mai mare înspre flancul aripii; o pată mediană, care se întinde până în zona de sutură creând impresia unei benzi continue; o pată mare în apex), şi zona de sutură neagră; capul şi pronotul sunt negre; pronotul în formă de clopot, ceva mai lung decât lat; picioarele sunt negre, cu al treilea segment al tarselor posterioare uşor ondulat în treimea distală; scutelul este mic, triunghiular, negru; antenele negre; masculul are corpul mai subţire
HABITAT: margini de pădure, zone cu tufărişuri

Pachytodes erraticus DSC141731

Pachytodes erraticus IMG19394

Pachytodes erraticus DSC141726
Pachytodes erraticus IMG19461

Pachytodes erraticus IMG19466



COMPORTAMENT: specie iubitoare de căldură; adulţii sunt activi în perioada (mai) iunie-august

HRANA ADULȚILOR: polenul florilor de Asteraceae, Apiaceae etc.

►cuplul
Pachytodes erraticus DSC141725





Referinţe:
Gîdei P., Popescu I.E. (2014). Ghidul coleopterelor din România. Vol.II. Editura Pim, Iaşi: 240-241
González Peña C.F., Vives i Noguera E., Sousa Zuzarte A.J. (2008). Nuevo catálogo de los Cerambycidae (Coleoptera) de la Península Ibérica, islas Baleares e islas atlánticas: Canarias, Açores y Madeira. Monografías SEA, vol. 12, Sociedad Entomológica Aragonesa, Zaragoza: 64
Maican S., Serafim R. (2012). Overview on the Chrysomeloidea superfamily (Coleoptera: Cerambycidae, Orsodacnidae, Chrysomelidae) in Dobrogea (Romania). Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 55(1): 65-123

vineri, 29 iunie 2018

Lucanus (Lucanus) cervus


European stag beetle
Scarabaeus cervus Linnaeus 1758, Scarabaeus tridentatus Linnaeus 1758
FAMILIA: Lucanidae
STATUT DE PROTECȚIE: specie protejată la nivel european (Convenţia Europeană pentru Conservarea Faunei Sălbatice şi a Habitatelor Naturale de la Berna, Anexa III; DIRECTIVA CONSILIULUI 92/43/CEE din 21 mai 1992, Anexa II) şi la nivel naţional (OUG 57/2007, Anexa 3)
LUNGIMEA CORPULUI: ♂ 35-75 (90) mm, ♀ 25-45 mm
HABITAT: păduri umede, bătrâne, de stejar (Quercus), parcuri

SPECII SIMILARE: Oryctes nasicornis, la care femela are o mică proeminenţă pe cap și dimensiuni mai mici (20-40 mm); Dorcus parallelipipedus, la care femela are dimensiuni mai mici (18-32 mm), mandibulele mai scurte, iar între cap şi pronot şi între pronot şi elitre, există o linie subţire galbenă; tibiile picioarelor posterioare au pe laterale 1 spin (nu 2 sau 3 ca la rădașcă)
HRANA ADULȚILOR: adulţii se hrănesc îndeosebi cu seva arborilor (în special de Quercus) şi uneori cu sucurile fructelor fermentate

Lucanus (Lucanus) cervus cervus male DSC140622

Lucanus (Lucanus) cervus cervus female DSC122081

Lucanus (Lucanus) cervus cervus female IMG5845

SUBSPECII: Lucanus cervus cervus: la care antenele sunt divizate la vârf în 4, foarte rar în 5-6 antenomere; Lucanus cervus turcicus: la care antenele sunt divizate la vârf în 4 antenomere; răspândită în Dobrogea
COMPORTAMENT: adulţii sunt activi în perioada mai-august, mai ales la lăsarea întunericului, dar şi în timpul zilei; adulţii ambelor sexe au un zbor puternic; masculii foarte mari produc în zbor un zgomot puternic ce poate fi auzit de la câţiva metri distanţă şi, datorită greutăţii mandibulelor, zboară cu acestea în poziţie verticală

STRATEGII DE REPRODUCERE: la scurt timp după ce ies din coconul aflat la 15-20 cm adâncime în sol, masculii zboară în căutarea femelelor şi, imediat ce găsesc o femelă, încearcă să îndepărteze masculii rivali din vecinătatea acesteia, angajându-se cu mandibulele în lupte asemeni cerbilor în perioada de rut; aceste lupte şi împerecherea au loc la înălţime, pe ramurile fără crenguţe, la 3-10 m înălţime de la sol; femela depune ouăle sub pământ, la 30-50(100) cm adâncime, sub rădăcini în descompunere, buşteni, cioate

Lucanus (Lucanus) cervus cervus male IMG18692

Lucanus (Lucanus) cervus cervus male IMG18629

Lucanus (Lucanus) cervus cervus male IMG18672

IDENTIFICARE: prezintă un dimorfism sexual foarte pronunţat: masculul: are capul asimetric, mult mai lat decât lung, cu proeminenţe posterioare mari, evident mai lat decât pronotul, prevăzut cu două mandibule lungi, curbate, bifurcate la vârf, cu un dinte postmedian mare la interior şi numeroşi dinţi mici, asemănătoare cu coarnele unui cerb privite de sus, cu colorit roşiatic, roşu-vineţiu; pronotul mai lat decât lung, cu marginile rotunjite, uşor îngustat anterior, nu depăşeşte în lăţime elitrele; are corpul robust; elitrele lucioase, brun închis, convexe

femela: are capul mult mai lat decât lung, mai îngust decât pronotul, prevăzut cu două mandibule scurte, uşor curbate, asemeni unor cleşti, pe care-i foloseşte pentru a rupe coaja şi a permite sevei să se scurgă; pronotul mai lat decât lung, cu marginile rotunjite, uşor lăţit în treimea posterioară, are aproape aceeaşi lăţime cu a elitrelor; corpul este mai robust; elitrele lucioase, brun închis, convexe; tibiile picioarelor anterioare sunt lăţite, adaptate pentru săpat

Lucanus cervus cervus - masculul
Lucanus (Lucanus) cervus cervus male DSC140481

Lucanus (Lucanus) cervus cervus male DSC140518

Lucanus (Lucanus) cervus cervus male DSC140594
Lucanus (Lucanus) cervus cervus male DSC140540

Lucanus (Lucanus) cervus cervus male DSC140630

Lucanus (Lucanus) cervus cervus male DSC140531

Lucanus cervus cervus - masculul: polimorfismul
Lucanus (Lucanus) cervus cervus male DSC142976

Lucanus (Lucanus) cervus cervus male DSC175134

Lucanus (Lucanus) cervus cervus male IMG19513

PRĂDĂTORII: adulţii sunt atacaţi de mamifere: pisici, vulpi (Vulpes vulpes), porci mistreţi (Sus scrofa), arici (Erinaceus europaeus), bursuci (Meles meles) etc., păsări: coţofene (Pica pica), gaiţe (Garrulus glandarius), corbi (Corvus), ciocănitori (Dendrocopos), bufniţe (Strigidae)



Lucanus cervus cervus - femela
Lucanus (Lucanus) cervus cervus female DSC82698

Lucanus (Lucanus) cervus cervus female DSC82718

Lucanus (Lucanus) cervus cervus female DSC138885
Lucanus (Lucanus) cervus cervus female DSC86646

Lucanus (Lucanus) cervus cervus female DSC173324



Lucanus cervus cervus - masculul: lupta pentru femele
Lucanus (Lucanus) cervus cervus DSC140440

Lucanus (Lucanus) cervus cervus DSC140383

Lucanus (Lucanus) cervus cervus DSC140437

Lucanus cervus cervus - cuplul
Lucanus (Lucanus) cervus cervus couple DSC158723

Lucanus (Lucanus) cervus cervus couple DSC158853



Lucanus cervus cervus - surse de hrană
Lucanus (Lucanus) cervus cervus male DSC159357





►larvele
Lucanus (Lucanus) cervus cervus larva DSC86531

LUNGIMEA CORPULUI: 8-10 (12) cm
ASPECTUL CORPULUI: are colorit crem-albicios, arcuit în forma literei "C", cu capul şi picioarele portocaliu-maronii şi o pereche de cleşti brun-negricioşi
HRANA LARVELOR: larvele se hrănesc, timp de 4-6 ani, în interiorul rădăcinilor și a cioatelor putrede cu diametru mare, sub trunchiuri putrede căzute la pământ de Quercus robur, ocazional şi de Fagus, Salix, Fraxinus excelsior, Populus nigra, Aesculus hippocastanum, Juglans regia, Prunus avium, Tilia etc.
Lucanus (Lucanus) cervus cervus larva DSC83348

Lucanus (Lucanus) cervus cervus larva DSC82495

Lucanus (Lucanus) cervus cervus larva DSC95078

Referinţe:
Avgin S.S., Thomaes A. (2014). Taxonomic key of Lucanus spp. (Coleoptera: Lucanidae) found in Turkey. Journal of Entomological Science 49(1): 70-77
Bărbuceanu D., Niculescu M., Boruz V., Niculescu L., Stoleriu C., Ursu A. (2016). Protected saproxylic Coleoptera in 'The Forests in the Southern part of the Cândeşti Piedmont', a Romanian Natura 2000 protected area. Analele Universităţii din Craiova, seria Agricultură - Montanologie - Cadastru 45: 18-25
Bardiani M., Chiari S., Maurizi E., Tini M., Toni I., Zauli A., Campanaro A., Carpaneto G.M., Audisio P. (2017). Guidelines for the monitoring of Lucanus cervus. Nature Conservation 20: 37-78
Chimişliu C. (2006). Insecte protejate de interes comunitar din potenţialul Parc Natural ”Nordul Gorjului”, judeţul Gorj. Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 178-183
Chimişliu C. (2007). Contributions to the knowledge of the Romanian fauna of Lucanidae (Coleoptera: Scarabaeoidea). Analele Ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi. Secţiunea Biologie animală 53: 97-102
Fremlin M., Hendriks P. (2014). Number of instars of Lucanus cervus (Coleoptera: Lucanidae) larvae. Entomologische Berichten 74(3): 115-120
Gîdei P., Popescu I. E. (2012). Ghidul coleopterelor din România. Vol.I. Editura Pim, Iaşi: 308
Iorgu I.Ș. (ed.) (2015). Ghid sintetic pentru monitorizarea speciilor de nevertebrate de interes comunitar din România: 50-51
Lelo S., Kašić-Lelo M., Vesnić A. (2010). Some morphological characteristics and distribution of Lucanus cervus (Linnaeus, 1758) (Insecta: Coleoptera, Lucanidae) in Bosna and Herzegovina. Bulletin of the Natural History Museum 3: 161-172
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 353
Marcos J.M., de Olano I. (2011). Estudio de los insectos saproxílicos de interés de conservación de los Montes de Vitoria (Álava). Centro de Estudios Ambientales - Ingurugiro Galetarako Ikastegia. Vitoria Gasteiz. Informe inédito: 65
Prunar F., Nicolin A., Prunar S., Uruci C., Fora C. (2013). Saproxylic Natura 2000 beetles in the Nera Gorges-Beuşniţa National Park. Research Journal of Agricultural Science 45(2): 211
Rossi P. (1790). Fauna Etrusca sistens insecta quae in povinciis Florentina et Pisana praesertim collegit Petrus Rossius. Tomus Primus. Liburni. Typis Thomae Masi & Sociorum: 1
Schmeltz B. (2015). Les bois morts : milieux de vie des insectes. Site du Comite des sciences de la Nature de la Société Industrielle de Mullhouse (http://viltanso.free.fr/site/lecturesentomo.html): 35
Schrank F. de P. (1781). Enumeratio Insectorum Austriae Indigenorum: Cum Figuris. Avgvstae Vindelicorvm. (Klett & Franck): 19
* * * Directiva 92/43/CEE a Consiliului Europei din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a florei şi faunei sălbatice.
* * * Ordonanţa de Urgenţă nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Monitorul Oficial al României nr. 442 din 29 iunie 2007