marți, 22 mai 2018

Calosoma (Calosoma) inquisitor

Calosoma (Calosoma) inquisitor male DSC135523
Calosoma (Calosoma) inquisitor female DSC35120

Familia : Carabidae
Lungimea corpului : 16-24 mm
Identificare : are corpul oval, robust, de culoare brun-negricioasă; privite dintr-un anumit unghi, marginile elitrelor şi ale pronotului, au reflexe verzui sau purpurii; pronotul evident mai lat decât lung, fin punctat, cu marginile rotunjite, uşor ridicate în jumătatea anterioară; ochii sunt proeminenţi; elitrele sunt ovale, convexe, uşor lucioase, negricioase, cu reflexe bronzii, cu câte 15 şiruri de şanţuri puţin adânci şi 3 rânduri de gropiţe (câte 8-10 pe fiecare rând); picioarele sunt negre, cele anterioare cu cele 4 segmente pretarsale umflate la mascul
Habitat : păduri umede sau moderat umede de foioase (în special de stejar Quercus, carpen Carpinus)
Specii asemănătoare : Calosoma (Calosoma) sycophanta, la care elitrele au irizaţii metalice verzui, iar pronotul este albăstrui
Comportament : adulţii sunt activi în perioada martie-iulie; în timpul zilei, pe vreme toridă, stau ascunşi sub pietre, bucăţi de lemn, în crăpăturile din scoarţa arborilor, scorburi; pe înserat, în perioadele răcoroase ale zilei, devin activi, pe solul pădurilor, printre grămezile de lemne tăiate, în vegetaţia de la baza arborilor, prin frunzişul arbuştilor; adulţii se deplasează destul de repede pe sol, având şi capacitatea de a zbura; adulţii traversează anotimpul rece adăpostindu-se în mici adâncituri ale solului; pot trăi până la 2-3 ani
Hrana adulţilor : este o specie prădătoare care consumă în special omizi de fluturi (mai ales de Geometridae, Tortricidae), dar şi insecte şi larve de insecte
Strategii de reproducere : în luna mai, după împerechere, femela depune circa 50 de ouă în sol


 ►Femela
Calosoma (Calosoma) inquisitor female DSC36063
Calosoma (Calosoma) inquisitor female DSC172651
Calosoma (Calosoma) inquisitor female DSC172627

 ►Masculul
Calosoma (Calosoma) inquisitor male DSC34886
Calosoma (Calosoma) inquisitor male DSC135525


Referinţe :
Jeannel R. (1941). Coléoptères Carabiques, première partie. Faune de France 39: 103
Lindroth C. H. (1974). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Carabidae. Royal Entomological Society of London 4(2): 24
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 414
Schrank F. de P. (1781). Enumeratio Insectorum Austriae Indigenorum: Cum Figuris. Avgvstae Vindelicorvm. (Klett & Franck): 209-210

joi, 3 mai 2018

Carabus (Eucarabus) obsoletus

Carabus (Eucarabus) obsoletustus carpathicus IMG20180415-114153
Carabus (Eucarabus) obsoletustus carpathicus IMG4496

Familia : Carabidae
Subspecii : în România există subspeciile:
Carabus obsoletus obsoletus : care are corpul de 23-28 mm, lobii posteriori ai pronotului mai lungi, cu vârful ascuţit
Carabus obsoletus carpathicus : care are corpul de 22-27 mm, uşor alungit, cu colorit în general uniform (capul şi pronotul roşu-arămii, elitrele verzui), lobii posteriori ai pronotului mai scurţi
Carabus obsoletus nagyagensis : care are corpul de 28-31 mm, cu colorit variabil
Lungimea corpului : 22-31 mm
Identificare : are corpul oval, de culoare neagră; pronotul mare, puţin mai lat decât lung, uşor convex, cu colorit roşu-arămiu, verde-arămiu, brun-roşcat, negru-albăstrui, cu marginile rotunjte, foarte uşor îngustat în jumătatea posterioară, cu lobi posteriori triunghiulari, îndreptaţi uşor în jos; ochii sunt uşor proeminenţi; elitrele sunt ovale, convexe, uşor lucioase, verzui, cu numeroase şiruri de şanţuri puţin adânci şi câte 3 rânduri de gropiţe; picioarele negre; antenele, mai lungi decât pronotul, au primele 4 segmente negre, celelalte maronii
Habitat : păduri de conifere cu umiditate moderată (de-a lungul drumurilor forestiere)
Comportament : în timpul zilei, adulţii stau ascunşi pe sub pietre, bucăţi de lemn
Mecanisme de apărare : atunci când se simt ameninţaţi sau când sunt apucaţi, pentru a se apăra de atacator, adulţii eliberează o secreţie cu miros puternic ce poate avea efect iritant asupra mucoaselor (datorită conţinutului de acid butiric)


 ►Carabus obsoletus carpathicus
Carabus (Eucarabus) obsoletus carpathicus DSC133394
Carabus (Eucarabus) obsoletus carpathicus DSC133387
Carabus (Eucarabus) obsoletus carpathicus DSC133388
Carabus (Eucarabus) obsoletus carpathicus IMG4477 Carabus (Eucarabus) obsoletus carpathicus IMG4473 Carabus (Eucarabus) obsoletus carpathicus IMG4490

Referinţe :
Barloy J., Lie P., Prunar F. (2004). Inventaire et répartition géographique des espèces du genre Carabus (Coleoptera, Carabidae) au Banat roumain. L'Entomologiste 60(2): 63-89
Barloy J., Prunar F. (2007). Carabus (Eucarabus) obsoletus - Sturm 1815 (ssp. carpathicus Pall. 1825 et ssp. fossulifer Fleisch. 1893 - paranagyagensis Lie 1990) au sud-ouest de la Romanie. Faculty of Agriculture Timişoara 39(2): 401-407
Barloy J., Prunar F. (2009). Observations on the taxa distinguishing characters of C. (Eucarabus) obsoletus Sturm 1825, presents in Romania. Research Journal of Agricultural Science 41(2): 230-238
Breuning S. (1932). Monographie der Gattung Carabus L.. Bestimmungs-Tabellen der europäischen Coleopteren. 104. Heft, Troppau: 1-1610
Lindroth C. H. (1974). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Carabidae. Royal Entomological Society of London 4(2): 110
Prunar F., Barloy J., Prunar S. (2009). Observations sur les especes de genre Carabus L. dans l'Arc des Carpates. Research Journal of Agricultural Science 41(2): 291-296
Rossi P. (1790). Fauna Etrusca sistens insecta quae in povinciis Florentina et Pisana praesertim collegit Petrus Rossius. Tomus Primus. Liburni. Typis Thomae Masi & Sociorum: 209
Turin H., Penev L., Casale A. (eds.) (2003). The Genus Carabus in Europe. A synthesis. Co-published by Pensoft Publishers, Sofia-Moscow & European Invertebrate Survey, Leiden: 1-512