joi, 12 iulie 2018

Lytta vesicatoria

Lytta vesicatoria (female) DSC143287
Lytta vesicatoria (female) DSC143251

Familia : Meloidae
Lungimea corpului : 5-20 mm; grosimea de 5-8 mm
Identificare : are corpul alungit, galben-maroniu, oliv-maroniu, verzui-arămiu, verde-albăstrui, cu reflexe metalice; elitrele, cu trei nervuri fine longitudinale, rotunjite la vârf, sunt vizibil mai scurte decât abdomenul la femelă, de aceeaşi lungime cu a abdomenului la mascul; capul, de formă trapezoidală, are lăţimea egală cu a pronotului; pronotul, de formă pentagonală, cu lungimea egală cu lăţimea, cu o proeminenţă lateral-anterioară; antenele au primul segment mult mai mare decât celelalte, al doilea foarte scurt, toate segmentele fiind negricioase cu excepţia primului care este iridescent de culoarea corpului; tibiile picioarelor anterioare cu câte un spin la mascul şi câte doi spini la femelă
Habitat : păduri umede de foioase, păduri de luncă; marginea drumurilor forestiere, lizieră, rarişti, zone cu arbuşti
Comportament : adulţii sunt activi în perioada iunie-august
Hrana adulţilor : adulţii se hrănesc cu frunze, în special de Fraxinus, dar şi de Lonicera, Syringa vulgaris, Salix etc.
Strategii de reproducere : femela depune ouăle pe sol, în preajma cuiburilor de albine; larvele, care eclozează foarte repede, se caţără pe inflorescenţele plantelor, aşteptând albinele (Colletes) pe care se suie pentru a fi duse în cuib; aici, albinele le ocrotesc şi le hrănesc ca pe propriile larve
Mecanisme de apărare : masculii produc un compus toxic, cantaridina, cu miros neplăcut şi gust amar, care provoacă iritaţii şi pustule în contact cu pielea, poate provoca orbirea la contactul cu ochii, poate produce disfuncţii cardiace, renale, neurologice, hepatice prin ingerare; când se simt ameninţaţi, exsudă acest compus pe la încheieturile tibio-tarsale ale picioarelor, antenelor şi segmentelor de pe abdomen


 ►Femela
Lytta vesicatoria (female) DSC143280
Lytta vesicatoria (female) DSC143380
Lytta vesicatoria (female) IMG20180701-160157

Referinţe :
Ajao A. M., Olalubi O. A., Aderolu I. A., Babatunde S. K., Idris N. B., Adio A. A., Ajao E. B. (2016). Investigation of Blister Beetle (Lytta vesicatoria) Dermatitis Outbreak and Containment at Kwara State University Students' Hostels. Scholars Journal of Applied Medical Sciences 4(2B): 460-468
Buck F. D. (1954). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera (Lagriidae, Alleculidae, Tetratomidae, Melandryidae, Salpingidae, Pythidae, Mycteridae, Oedemeridae, Mordellidae, Scraptiidae, Pyrochroidae, Rhipiphoridae, Anthicidae, Aderidae and Melodae). Royal Entomological Society of London 5(9): 26
Gîdei P., Popescu I. E. (2014). Ghidul coleopterelor din România. Vol.II. Editura Pim, Iaşi: 124
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 419
Pajovic P., Radosavljevic M., Radunovic M., Radojevic N., Bjelogrlic B. (2012). Arthropods and their products as aphrodisiacs - review of literature. European Review for Medical and Pharmacological Sciences 16(4): 539-547
Rossi P. (1790). Fauna Etrusca sistens insecta quae in povinciis Florentina et Pisana praesertim collegit Petrus Rossius. Tomus Primus. Liburni. Typis Thomae Masi & Sociorum: 239
Schrank F. de P. (1781). Enumeratio Insectorum Austriae Indigenorum: Cum Figuris. Avgvstae Vindelicorvm. (Klett & Franck): 221-222

vineri, 6 iulie 2018

Pachytodes erraticus

Pachytodes erraticus
Judolia erratica Dalman, 1817
FAMILIA: Cerambycidae
LUNGIMEA CORPULUI: 7-12 mm (masculul este mai mic decât femela)
SPECII SIMILARE: Pachytodes cerambyciformis, la care desenele negre din zona mediană a elitrelor, se unesc în zona de sutură, creând impresia unei benzi continue
IDENTIFICARE: are corpul alungit; elitrele, lăţite în zona humerală, îngustate treptat înspre apex, crem-gălbui, nu acoperă în întregime vârful abdomenului, acoperite cu peri scurţi, au câteva desene negre uşor lucioase (două

pete în treimea bazală: una mai mică în zona suturii, alta mai mare înspre flancul aripii; o pată mediană, care se întinde până în zona de sutură creând impresia unei benzi continue; o pată mare în apex), şi zona de sutură neagră; capul şi pronotul sunt negre; pronotul în formă de clopot, ceva mai lung decât lat; picioarele sunt negre, cu al treilea segment al tarselor posterioare uşor ondulat în treimea distală; scutelul este mic, triunghiular, negru; antenele negre; masculul are corpul mai subţire
HABITAT: margini de pădure, zone cu tufărişuri

Pachytodes erraticus DSC141731

Pachytodes erraticus IMG19394

Pachytodes erraticus DSC141726
Pachytodes erraticus IMG19461

Pachytodes erraticus IMG19466



COMPORTAMENT: specie iubitoare de căldură; adulţii sunt activi în perioada (mai) iunie-august

HRANA ADULȚILOR: polenul florilor de Asteraceae, Apiaceae etc.

►cuplul
Pachytodes erraticus DSC141725





Referinţe:
Gîdei P., Popescu I.E. (2014). Ghidul coleopterelor din România. Vol.II. Editura Pim, Iaşi: 240-241
González Peña C.F., Vives i Noguera E., Sousa Zuzarte A.J. (2008). Nuevo catálogo de los Cerambycidae (Coleoptera) de la Península Ibérica, islas Baleares e islas atlánticas: Canarias, Açores y Madeira. Monografías SEA, vol. 12, Sociedad Entomológica Aragonesa, Zaragoza: 64
Maican S., Serafim R. (2012). Overview on the Chrysomeloidea superfamily (Coleoptera: Cerambycidae, Orsodacnidae, Chrysomelidae) in Dobrogea (Romania). Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 55(1): 65-123