Lucanus (Lucanus) cervus

European stag beetle

Scarabaeus cervus Linnaeus 1758, Scarabaeus tridentatus Linnaeus 1758

FAMILIA: Lucanidae STATUT DE PROTECȚIE: specie protejată la nivel european (Convenţia Europeană pentru Conservarea Faunei Sălbatice şi a Habitatelor Naturale de la Berna, Anexa III; DIRECTIVA CONSILIULUI 92/43/CEE din 21 mai 1992, Anexa II) şi la nivel naţional (OUG 57/2007, Anexa 3) LUNGIMEA CORPULUI: ♂ 35-75 (90) mm, ♀ 25-45 mm HABITAT: păduri umede, bătrâne, de stejar (Quercus), parcuri

SPECII SIMILARE: Oryctes nasicornis, la care femela are o mică proeminenţă pe cap și dimensiuni mai mici (20-40 mm); Dorcus parallelipipedus, la care femela are dimensiuni mai mici (18-32 mm), mandibulele mai scurte, iar între cap şi pronot şi între pronot şi elitre, există o linie subţire galbenă; tibiile picioarelor posterioare au pe laterale 1 spin (nu 2 sau 3 ca la rădașcă) HRANA ADULȚILOR: adulţii se hrănesc îndeosebi cu seva arborilor (în special de Quercus) şi uneori cu sucurile fructelor fermentate

SUBSPECII: Lucanus cervus cervus: la care antenele sunt divizate la vârf în 4, foarte rar în 5-6 antenomere; Lucanus cervus turcicus: la care antenele sunt divizate la vârf în 4 antenomere; răspândită în Dobrogea COMPORTAMENT: adulţii sunt activi în perioada mai-august, mai ales la lăsarea întunericului, dar şi în timpul zilei; adulţii ambelor sexe au un zbor puternic; masculii foarte mari produc în zbor un zgomot puternic ce poate fi auzit de la câţiva metri distanţă şi, datorită greutăţii mandibulelor, zboară cu acestea în poziţie verticală

STRATEGII DE REPRODUCERE: la scurt timp după ce ies din coconul aflat la 15-20 cm adâncime în sol, masculii zboară în căutarea femelelor şi, imediat ce găsesc o femelă, încearcă să îndepărteze masculii rivali din vecinătatea acesteia, angajându-se cu mandibulele în lupte asemeni cerbilor în perioada de rut; aceste lupte şi împerecherea au loc la înălţime, pe ramurile fără crenguţe, la 3-10 m înălţime de la sol; femela depune ouăle sub pământ, la 30-50(100) cm adâncime, sub rădăcini în descompunere, buşteni, cioate

IDENTIFICARE: prezintă un dimorfism sexual foarte pronunţat: masculul: are capul asimetric, mult mai lat decât lung, cu proeminenţe posterioare mari, evident mai lat decât pronotul, prevăzut cu două mandibule lungi, curbate, bifurcate la vârf, cu un dinte postmedian mare la interior şi numeroşi dinţi mici, asemănătoare cu coarnele unui cerb privite de sus, cu colorit roşiatic, roşu-vineţiu; pronotul mai lat decât lung, cu marginile rotunjite, uşor îngustat anterior, nu depăşeşte în lăţime elitrele; are corpul robust; elitrele lucioase, brun închis, convexe

femela: are capul mult mai lat decât lung, mai îngust decât pronotul, prevăzut cu două mandibule scurte, uşor curbate, asemeni unor cleşti, pe care-i foloseşte pentru a rupe coaja şi a permite sevei să se scurgă; pronotul mai lat decât lung, cu marginile rotunjite, uşor lăţit în treimea posterioară, are aproape aceeaşi lăţime cu a elitrelor; corpul este mai robust; elitrele lucioase, brun închis, convexe; tibiile picioarelor anterioare sunt lăţite, adaptate pentru săpat

►Lucanus cervus cervus - masculul

►Lucanus cervus cervus - masculul: polimorfismul

PRĂDĂTORII: adulţii sunt atacaţi de mamifere: pisici, vulpi (Vulpes vulpes), porci mistreţi (Sus scrofa), arici (Erinaceus europaeus), bursuci (Meles meles) etc., păsări: coţofene (Pica pica), gaiţe (Garrulus glandarius), corbi (Corvus), ciocănitori (Dendrocopos), bufniţe (Strigidae)

►Lucanus cervus cervus - femela

►Lucanus cervus cervus - masculul: lupta pentru femele

►Lucanus cervus cervus - cuplul

►Lucanus cervus cervus - surse de hrană

►larvele

LUNGIMEA CORPULUI: 8-10 (12) cm ASPECTUL CORPULUI: are colorit crem-albicios, arcuit în forma literei "C", cu capul şi picioarele portocaliu-maronii şi o pereche de cleşti brun-negricioşi HRANA LARVELOR: larvele se hrănesc, timp de 4-6 ani, în interiorul rădăcinilor și a cioatelor putrede cu diametru mare, sub trunchiuri putrede căzute la pământ de Quercus robur, ocazional şi de Fagus, Salix, Fraxinus excelsior, Populus nigra, Aesculus hippocastanum, Juglans regia, Prunus avium, Tilia etc.

Referinţe:
●	Avgin S.S., Thomaes A. (2014). Taxonomic key of Lucanus spp. (Coleoptera: Lucanidae) found in Turkey. Journal of Entomological Science 49(1): 70-77
●	Bărbuceanu D., Niculescu M., Boruz V., Niculescu L., Stoleriu C., Ursu A. (2016). Protected saproxylic Coleoptera in 'The Forests in the Southern part of the Cândeşti Piedmont', a Romanian Natura 2000 protected area. Analele Universităţii din Craiova, seria Agricultură - Montanologie - Cadastru 45: 18-25
●	Bardiani M., Chiari S., Maurizi E., Tini M., Toni I., Zauli A., Campanaro A., Carpaneto G.M., Audisio P. (2017). Guidelines for the monitoring of Lucanus cervus. Nature Conservation 20: 37-78
●	Chimişliu C. (2006). Insecte protejate de interes comunitar din potenţialul Parc Natural ”Nordul Gorjului”, judeţul Gorj. Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 178-183
●	Chimişliu C. (2007). Contributions to the knowledge of the Romanian fauna of Lucanidae (Coleoptera: Scarabaeoidea). Analele Ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi. Secţiunea Biologie animală 53: 97-102
●	Fremlin M., Hendriks P. (2014). Number of instars of Lucanus cervus (Coleoptera: Lucanidae) larvae. Entomologische Berichten 74(3): 115-120
●	Gîdei P., Popescu I. E. (2012). Ghidul coleopterelor din România. Vol.I. Editura Pim, Iaşi: 308
●	Iorgu I.Ș. (ed.) (2015). Ghid sintetic pentru monitorizarea speciilor de nevertebrate de interes comunitar din România: 50-51
●	Lelo S., Kašić-Lelo M., Vesnić A. (2010). Some morphological characteristics and distribution of Lucanus cervus (Linnaeus, 1758) (Insecta: Coleoptera, Lucanidae) in Bosna and Herzegovina. Bulletin of the Natural History Museum 3: 161-172
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 353
●	Marcos J.M., de Olano I. (2011). Estudio de los insectos saproxílicos de interés de conservación de los Montes de Vitoria (Álava). Centro de Estudios Ambientales - Ingurugiro Galetarako Ikastegia. Vitoria Gasteiz. Informe inédito: 65
●	Prunar F., Nicolin A., Prunar S., Uruci C., Fora C. (2013). Saproxylic Natura 2000 beetles in the Nera Gorges-Beuşniţa National Park. Research Journal of Agricultural Science 45(2): 211
●	Rossi P. (1790). Fauna Etrusca sistens insecta quae in povinciis Florentina et Pisana praesertim collegit Petrus Rossius. Tomus Primus. Liburni. Typis Thomae Masi & Sociorum: 1
●	Schmeltz B. (2015). Les bois morts : milieux de vie des insectes. Site du Comite des sciences de la Nature de la Société Industrielle de Mullhouse (http://viltanso.free.fr/site/lecturesentomo.html): 35
●	Schrank F. de P. (1781). Enumeratio Insectorum Austriae Indigenorum: Cum Figuris. Avgvstae Vindelicorvm. (Klett & Franck): 19
●	* * * Directiva 92/43/CEE a Consiliului Europei din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a florei şi faunei sălbatice.
●	* * * Ordonanţa de Urgenţă nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Monitorul Oficial al României nr. 442 din 29 iunie 2007