Pyrochroa serraticornis

Red-headed cardinal beetle

Cantharis serraticornis Scopoli 1763, Pyrochroa purpurata O.F. Müller 1776

FAMILIA: Pyrochroidae LUNGIMEA CORPULUI: 10-14 mm HABITAT: păduri de foioase, tufărişuri, parcuri, grădini SPECII SIMILARE: Pyrochroa coccinea, care are capul negru; Schizotus pectinicornis, care are o pată neagră pe pronot şi dimensiuni mai mici (circa 9 mm); Lilioceris lilii, care are corpul cu dimensiuni mai mici (8-10 mm) COMPORTAMENT: adulţii sunt activi în perioada mai-iulie; îşi petrec cea mai mare parte a timpului încălzindu-se la soare în vegetaţia deasă sau pe inflorescenţe

IDENTIFICARE: capul, pronotul şi elitrele roşu aprins până la roşu-cărămiziu, roşu-maroniu; corpul, picioarele şi antenele negre; elitrele netede, fără punctuaţii; masculul are antenele pectinate şi o adâncitură frontală între ochi, iar femela are antenele serate şi adâncitura frontală mai mică; capul are marginile posterioare lăţite depăşind în lăţime ochii HRANA ADULȚILOR: adulţii sunt prădători, pândind şi vânând insectele ce vin să se hrănească pe florile sau pe frunzele pe care stau la pândă

MECANISME DE APĂRARE: coloritul roşu-portocaliu aprins reprezintă un avertisment pentru eventualii prădători, menit a-i preveni asupra toxicităţii sale

Referinţe:
●	Alexander K.N.A., Anderson R. (2012). The beetles of decaying wood in Ireland. A provisional annotated checklist of saproxylic Coleoptera. Irish Wildlife Manual. National Parks and Wildlife Service, Department of the Arts, Heritage and the Gaeltacht. Dublin. Ireland 65: 1-161
●	Buck F.D. (1954). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera (Lagriidae, Alleculidae, Tetratomidae, Melandryidae, Salpingidae, Pythidae, Mycteridae, Oedemeridae, Mordellidae, Scraptiidae, Pyrochroidae, Rhipiphoridae, Anthicidae, Aderidae and Melodae). Royal Entomological Society of London 5(9): 1-30

Hydrophilus piceus

Familia : Hydrophilidae Lungimea corpului : 30-40(50) mm Identificare : are corpul oval-alungit, de culoare brun-oliv închis până la negru-olivaceu pe partea dorsală şi argintiu pe burtă (datorită prezenţei bulelor de aer); antenele au culoarea roşie; tibiile sunt prevăzute cu ţepi subţiri şi ascuţiţi; pe fiecare dintre elitre sunt prezente câte patru şiruri longitudinale de puncte foarte fine Habitat : populează canalele, bălţile, iazurile cu vegetaţie acvatică Hrana adulţilor : este formată în special din materii vegetale în descompunere Comportament : deşi adulţii au dimensiuni mari, au un zbor rapid şi puternic, în nopţile călduroase de vară; este o specie atrasă de lumină Strategii de reproducere : femela depune circa 50 de ouă într-un cocon din mătase, produs de o glandă situată pe ultimul segment abdominal, cocon pe care-l fixează pe resturi de vegetaţie plutitoare Mecanisme de apărare : între picioarele posterioare şi cele mediane, adulţii posedă câte un spin ascuţit, de până la 2 cm lungime, care previne atacul păsărilor sau al peştilor Stadiul de iernare : iernează în stadiul de adult Prădători : atât adulţii, cât şi larvele, cad adesea pradă păsărilor acvatice: Nycticorax nycticorax, Egretta garzetta, Ardeola ralloides Importanţă : în multe ţări din Asia, această specie constituie o importantă sursă de proteine, făcând parte din alimentaţia unor populaţii

Referinţe :

İncekara Ü., Türkez H. (2009). The genotoxic effects of some edible insects on human whole blood cultures. Munis Entomology & Zoology 4(2): 531-535

Kazantzidis S., Goutner V. (2005). The diet of nestling of three Ardeidae species (Aves, Ciconiiformes) in the Axios Delta, Greece. Belgian Journal of Zoology 135(2): 165-170

Orhant G., Lohez D. (2006). Les coléoptères aquatiques du bassin Artois-Picardie. Agence de l'eau Artois-Picardie