Carabus (Chaetocarabus) intricatus

Familia : Carabidae Statut de protecţie:   NT  = specie ameninţată cu dispariţa în viitorul apropiat Lungimea corpului : 25-38 mm (femela este mai mare decât masculul) Identificare : corpul este alungit, negricios, cu nuanţe albăstrui-violacee şi reflexe metalice; elitrele negre-albăstrui, purpuriu-albăstrui, rar cu tentă verzuie, puternic bombate, ovale, sunt grosier sculptate, cu şiruri longitudinale, paralele de tuberculi alungiţi; pronotul este convex, albăstrui închis, verde de smarald la centru, fin punctat, rotunjit pe margini, uşor îngustat în jumătatea posterioară, marginile anterioare ascuţite şi arcuite înspre interior, marginile posterioare triunghiulare, ascuţiţe şi îndreptate uşor în lateral; capul şi picioarele au nuanţe mai întunecate; ochii sunt uşor proeminenţi; picioarele negricioase sunt lungi şi subţiri, la masculi cu o mică protuberanţă pe tibiile picioarelor anterioare Habitat : păduri bătrâne, umede, de foioase (Fagus), uneori de conifere (Pinus, Picea abies) Specii asemănătoare : Carabus (Mesocarabus) problematicus, la care lobii posteriori ai pronotului se întind peste elitre; elitrele lucioase au şiruri evidente, longitudinale de tuberculi; Carabus (Megodontus) violaceus, la care lobii posteriori ai pronotului nu depăşesc elitrele; elitrele sunt mult mai fin şi mai puţin evident sculptate; elitrele şi pronotul au pe margine o dungă subţire, violet, indigo Comportament : specie terestră ce are aripile membranoase insuficient dezvoltate pentru a putea zbura; adulţii sunt activi în perioada aprilie-noiembrie; în timpul zilei, stau ascunşi sub scoarţa buştenilor putrezi, sub pietre; preferă trunchiurile putrede de foioase (Fagus, Quercus) umede acoperite cu muşchi; adulţii pot trăi până la câţiva ani (2-3) Hrana adulţilor : este un prădător nocturn, care vânează în special diferite specii limacşi, mici melci, omizi, larve de insecte, râme; uneori consumă secreţiile dulci ale plantelor, seva arborilor, sucurile fructelor căzute pe sol Strategii de reproducere : femela depune ouăle de formă eliptică, de circa 6 mm lungime, în micile adâncituri din sol, printre perniţele de muşchi Stadiul de iernare : în timpul anotimpului rece, adulţii iernează în interiorul unei "camere" ovoidale, pe care şi-o construiesc în interiorul buturugilor putrede de foioase, uneori şi de conifere; în interiorul aceluiaşi buştean pot ierna adeseori mai multe exemplare, alături de alte specii - Carabus (Carabus) granulatus, Cychrus, Carabus (Chrysocarabus) auronitens Paraziţi: deseori poti fi observaţi numeroşi acarieni pe suprafaţa superioară a corpului

►Adăpostul pentru iernat

Referinţe :

Barloy J., Lie P., Prunar F. (2004). Inventaire et répartition géographique des espèces du genre Carabus (Coleoptera, Carabidae) au Banat roumain. L'Entomologiste 60(2): 63-89

Lindroth C. H. (1974). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Carabidae. Royal Entomological Society of London 4(2): 1-148

Linnaeus C. (1761). Fauna Svecica Sistens Animalia Sveciae Regni: Mammalia, Aves, Amphibia, Pisces, Insecta, Vermes. Distributa Per Classes, Ordines, Genera, Species, Cum Differentiis Specierum, Synonymis Auctorum, Nominibus Incolarum, Locis Natalium, Descriptionibus Insectorum. Editio Altera, Auctior. Laurentii Salvii: 217

Luff M. L. (1998). Provisional atlas of the ground beetles (Coleoptera, Carabidae of Britain). Biological Records Centre. Huntingdon: 14

Carabus (Procustes) coriaceus

Carabus coriaceus

Procustes coriaceus Linnaeus 1758

FAMILIA: Carabidae LUNGIMEA CORPULUI: 26-42 mm HABITAT: păduri de foioase (mai ales de Fagus) şi păduri mixte (ce includ specii de Pinus) cu umiditate moderată; la marginea pădurilor, de-a lungul drumurilor forestiere, în luminişuri SPECII SIMILARE: Carabus (Procerus) gigas, care are corpul mai mare (până la 60 mm); atât elitrele, cât şi pronotul şi capul sunt adânc sculptate

SUBSPECII:Carabus coriaceus banaticus: care are elitrele mate, pronotul cu marginile posterioare uşor curbate și lungimea corpului de cca. 35 mm; Carabus coriaceus kindermanni: care are elitrele fin sculptate, pronotul uniform rotunjit pe laturi și lungimea corpului de 28-38 mm; Carabus coriaceus rugifer: care are elitrele foarte lucioase, puternic şi neregulat sculptate HRANA ADULȚILOR: este un prădător nocturn, care vânează în principal melci, insecte şi larve de insecte, râme, leşuri, ocazional hrănindu-se cu fructe

COMPORTAMENT: specie terestră care nu are abilitatea de a zbura; adulții trăiesc 2-3 ani și sunt activi în perioada aprilie-octombrie; în timpul zilei, adulţii stau ascunşi în stratul de frunze putrede de la baza buştenilor, sub pietre, bucăţi de lemn, trunchiuri căzute MECANISME DE APĂRARE: atunci când se simt ameninţaţi sau când sunt apucaţi, pentru a se apăra de atacator, adulţii eliberează o secreţie cu miros puternic ce poate avea efect iritant asupra mucoaselor (datorită conţinutului de acid butiric)

IDENTIFICARE: corpul alungit, în întregime negru; capul şi pronotul netede, fin punctate; capul şi picioarele sunt lucioase; ochii uşor proeminenţi; cleştii superiori mari; elitrele ovale, puternic arcuite, uşor lucioase, cu aspect granular, sunt neregulat şi adânc sculptate; picioarele sunt lungi, adaptate pentru fuga pe sol; tibiile picioarelor mediane au înspre exterior o serie de peri roşu-ruginii PRĂDĂTORI: este adeseori vânată de lilieci (Myotis myotis), păsări de pradă (Buteo buteo, Athene noctua)

STADIUL DE IERNARE: în perioada noiembrie-martie, adulţii iernează adăpostindu-se sub fragmentele de coajă de pe sol, sub pietre IMPORTANȚĂ: adulţii joacă un rol important în ţinerea sub control a populaţiilor de insecte defoliatoare: larve de muşte (Apethymus), omizi de molii (Tortrix viridana)

STRATEGII DE REPRODUCERE: ouăle mari, de până la 8 mm diametru, sunt depuse de femele în locuri umede (sub bucăţile de lemn de pe sol, printre muşchii de pământ)

►Carabus coriaceus rugifer

Referinţe:
●	Barloy J., Lie P., Prunar F. (2004). Inventaire et répartition géographique des espèces du genre Carabus (Coleoptera, Carabidae) au Banat roumain. L'Entomologiste 60(2): 63-89
●	Breuning S. (1932). Monographie der Gattung Carabus L.. Bestimmungs-Tabellen der europäischen Coleopteren. 104. Heft, Troppau: 1-1610
●	Ganglbauer L. (1888). Carabidae (Carabus, Procustes). Deutsche Entomologische Zeitschrift. Heft II: 384-386
●	Imre R., Ferenc K., Győző S. (2000). Date preliminare privind studiul habitatelor carabidelor (Coleoptera: Carabidae) de padure pe teritoriul lui Körös-Maros Nemzeti Park. Crisicum III: 173-179
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 668
●	Ruicănescu A. (1997). Forme teratologice şi atavice la Carabus (Procrustes) coriaceus rugifer (KRAATZ 1877) şi C. (Eucarabus) ullrichi ullrichi (GERMAR 1824). Buletinul informativ al Societăţii Lepidopterologice Române 8(3-4): 239-240

Cetonia aurata

Green rose chafer, Rose chafer

Scarabaeus aurata Linnaeus 1758

FAMILIA: Scarabaeidae LUNGIMEA CORPULUI: 14-20 mm HABITAT: pajişti, parcuri, margini de pădure SPECII SIMILARE: Gnorimus nobilis, care are lungimea corpului de 15-19 mm; scutelul este în formă de triunghi echilateral; pe părţile laterale ale abdomenului şi pe pigidiu sunt prezente o serie de pete albe COMPORTAMENT: adulţii sunt foarte activi pe vreme călduroasă şi însorită, în perioada aprilie-septembrie (octombrie); sunt capabili de un zbor rapid şi puternic

IDENTIFICARE: elitrele au de obicei colorit verzui (datorat reflexiei luminii polarizate circular), uneori bronzii, cuprii, violet, albăstrui, cu luciu metalic puternic, cu puncte şi linii transversale întrerupte albicioase, cu numeroase adâncituri fine; scutelul este mare, alungit, în formă de "V" (triunghi isoscel); tibiile picioarelor mijlocii şi posterioare au înspre interior câte doi spini tari; întreg corpul este acoperit cu peri fini; tibiile picioarelor anterioare sunt prevăzute înspre exterior cu câte trei pinteni

masculul: cei trei pinteni de pe tibiile picioarelor anterioare sunt mai bine dezvoltaţi şi au vârful mai ascuţit decât la femelă; pe picioarele anterioare există un spin preapical subţire, ascuţit şi îndreptat în jos; femela: cei trei pinteni de pe tibiile picioarelor anterioare sunt mici şi au vârful rotunjit; picioarele anterioare au un spin preapical scurt şi gros; abdomenul este mai rotunjit decât la mascul

HRANA ADULȚILOR: polenul şi nectarul florilor, mai ales de Rosaceae (Sambucus nigra, Crataegus monogyna, Rosa canina), Apiaceae, Asteraceae (Arctium), seva arborilor (Sambucus, Crataegus) STRATEGII DE REPRODUCERE: după împerechere, femela depune ouăle în grămezile de materii vegetale aflate în descompunere, după care moare IMPORTANȚĂ: poate provoca pagube importante plantaţiilor pomicole (piersică - Prunus persica)

►masculul

►femela

Referinţe:
●	Britton E. B. (1956). Handbooks for the Identification of British Insects. Vol. 5 Part 11 - Coleoptera. Scarabaeoidea (Lucanidae, Trogidae, Geotrupidae, Scarabaeidae). Royal Entomological Society of London: 1-29
●	Kašić-Lelo M., Lelo S. (2007). Sexual characteristics and the sex ratio in a selected local population of the species Cetonia aurata (Linnaeus, 1761) (Scarabaeoidea, Coleoptera) in Bosnia and Herzegovina and Neighboring regions. Acta Entomologica Serbica 12(2): 27-42
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 352
●	Ražov J., Barić B., Dutto M. (2009). Fauna of the Cetoniid Beetles (Coleoptera: Cetoniidae) and Their Damages on Peach Fruits in Orchards of Northern Dalmatia, Croatia. Entomologia Croatica 13(2): 7-20