Carabus coriaceus
|
Procustes coriaceus Linnaeus 1758
|
FAMILIA: Carabidae
LUNGIMEA CORPULUI: 26-42 mm
HABITAT: păduri de foioase (mai ales de Fagus) şi păduri mixte (ce includ specii de Pinus) cu umiditate moderată; la marginea pădurilor, de-a lungul drumurilor forestiere, în luminişuri
SPECII SIMILARE: Carabus (Procerus) gigas, care are corpul mai mare (până la 60 mm); atât elitrele, cât şi pronotul şi capul sunt adânc sculptate
|
SUBSPECII:Carabus coriaceus banaticus: care are elitrele mate, pronotul cu marginile posterioare uşor curbate și lungimea corpului de cca. 35 mm; Carabus coriaceus kindermanni: care are elitrele fin sculptate, pronotul uniform rotunjit pe laturi și lungimea corpului de 28-38 mm; Carabus coriaceus rugifer: care are elitrele foarte lucioase, puternic şi neregulat sculptate
HRANA ADULȚILOR: este un prădător nocturn, care vânează în principal melci, insecte şi larve de insecte, râme, leşuri, ocazional hrănindu-se cu fructe
|
![]() |
![]() |
![]() |
COMPORTAMENT: specie terestră care nu are abilitatea de a zbura; adulții trăiesc 2-3 ani și sunt activi în perioada aprilie-octombrie; în timpul zilei, adulţii stau ascunşi în stratul de frunze putrede de la baza buştenilor, sub pietre, bucăţi de lemn, trunchiuri căzute
MECANISME DE APĂRARE: atunci când se simt ameninţaţi sau când sunt apucaţi, pentru a se apăra de atacator, adulţii eliberează o secreţie cu miros puternic ce poate avea efect iritant asupra mucoaselor (datorită conţinutului de acid butiric)
|
IDENTIFICARE: corpul alungit, în întregime negru; capul şi pronotul netede, fin punctate; capul şi picioarele sunt lucioase; ochii uşor proeminenţi; cleştii superiori mari; elitrele ovale, puternic arcuite, uşor lucioase, cu aspect granular, sunt neregulat şi adânc sculptate; picioarele sunt lungi, adaptate pentru fuga pe sol; tibiile picioarelor mediane au înspre exterior o serie de peri roşu-ruginii
PRĂDĂTORI: este adeseori vânată de lilieci (Myotis myotis), păsări de pradă (Buteo buteo, Athene noctua)
|
![]() |
![]() |
![]() |
STADIUL DE IERNARE: în perioada noiembrie-martie, adulţii iernează adăpostindu-se sub fragmentele de coajă de pe sol, sub pietre
IMPORTANȚĂ: adulţii joacă un rol important în ţinerea sub control a populaţiilor de insecte defoliatoare: larve de muşte (Apethymus), omizi de molii (Tortrix viridana)
|
STRATEGII DE REPRODUCERE: ouăle mari, de până la 8 mm diametru, sunt depuse de femele în locuri umede (sub bucăţile de lemn de pe sol, printre muşchii de pământ)
|
►Carabus coriaceus rugifer
|
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() |
Referinţe: | |
● | Barloy J., Lie P., Prunar F. (2004). Inventaire et répartition géographique des espèces du genre Carabus (Coleoptera, Carabidae) au Banat roumain. L'Entomologiste 60(2): 63-89 |
● | Breuning S. (1932). Monographie der Gattung Carabus L.. Bestimmungs-Tabellen der europäischen Coleopteren. 104. Heft, Troppau: 1-1610 |
● | Ganglbauer L. (1888). Carabidae (Carabus, Procustes). Deutsche Entomologische Zeitschrift. Heft II: 384-386 |
● | Imre R., Ferenc K., Győző S. (2000). Date preliminare privind studiul habitatelor carabidelor (Coleoptera: Carabidae) de padure pe teritoriul lui Körös-Maros Nemzeti Park. Crisicum III: 173-179 |
● | Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 668 |
● | Ruicănescu A. (1997). Forme teratologice şi atavice la Carabus (Procrustes) coriaceus rugifer (KRAATZ 1877) şi C. (Eucarabus) ullrichi ullrichi (GERMAR 1824). Buletinul informativ al Societăţii Lepidopterologice Române 8(3-4): 239-240 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu