Carabus (Chrysocarabus) auronitens

Familia : Carabidae Subspecii : în România există subspeciile: Carabus auronitens auronitens : care are elitrele ovale, discret granulate și pronotul mai mare, în formă de inimă Carabus auronitens escheri : care are elitrele oval-alungite, albastru-verzui, iar pronotul e relativ îngust Lungimea corpului : 18-34 mm Identificare : are elitrele cu colorit foarte variabil, verzui (verde-auriu, verde-roşcat, verde închis, verde-albăstrui), lucioase, curbate, discret granulate, cu trei coaste longitudinale negre bine conturate; pronotul este roşu-arămiu, cu marginile alungite, uşor răsucite, îngustat la bază, cu doi lobi posteriori scurţi; capul, roşu-arămiu, are ochii proeminenţi; picioarele sunt brun-negricioase, cu excepţia femurelor care sunt roşiatice; antenele negricioase au primul segment roşiatic, la masculi fiind mai lungi (aproape jumătate din lungimea elitrelor) Habitat : păduri mixte umede şi răcoroase din zona montană, zona subalpină Specii asemănătoare: Carabus (Tachypus) auratus, la care picioarele sunt portocaliu-roşiatice; antenele au primele patru segmente portocalii; Carabus (Hemicarabus) nitens, la care picioarele sunt negre; elitrele verzui-aurii sunt conturate pe marginea exterioară de o linie gălbui-roşiatică Comportament : specie terestră ce are aripile membranoase insuficient dezvoltate pentru a putea zbura; este o specie univoltină, activă în stadiul de adult în perioada mai-noiembrie, pe înserat şi în prima parte a nopţii; în timpul zilei, adulții stau ascunşi sub pietre, sub scoarţa arborilor, între crăpăturile buştenilor, cel mai adesea în locuri umede, în vecinătatea cursurilor de apă, devenind activi pe vreme ploioasă; poate trăi până la cinci ani Hrana adulţilor : adulţii sunt prădători nocturni ce consumă melci, râme, insecte, omizi Mecanisme de apărare : atunci când sunt apucaţi, adulţii eliberează o secreţie cu miros neplăcut Prădători : adulţii sunt vânaţi de vulpi (Vulpes vulpes), jderi (Martes martes) unele specii de lilieci Stadiul de iernare : traversează anotimpul rece în cavităţile, crăpăturile din trunchiurile aflate în putrefacţie, sub covorul de muşchi de pe buşteni; iernează uneori, în interiorul aceluiaşi buştean, alături de alte specii - Carabus (Chaetocarabus) intricatus

ssp. auronitens

ssp. escheri

►Carabus auronitens auronitens

►Adăpostul pentru iernat

►Carabus auronitens escheri

Referinţe :

Bálint Z., Makranczy G. (2008). Notes on the discolouration in the high-mountain Carabus auronitens escheri PALLIARDI, 1825 (Coleoptera Carabidae). Koleopterologische Rundschau 78: 1-7

Barloy J., Lie P., Prunar F. (2004). Inventaire et répartition géographique des espèces du genre Carabus (Coleoptera, Carabidae) au Banat roumain. L'Entomologiste 60(2): 63-89

Breuning S. (1932). Monographie der Gattung Carabus L.. Bestimmungs-Tabellen der europäischen Coleopteren. 104. Heft, Troppau: 1-1610

Jeannel R. (1941). Coléoptères Carabiques, première partie. Faune de France 39: 1-571

Merkl O., Makranczy G., Németh T., Podlussány A., Szél G. (2011). Further data to the beetle fauna of Maramureş, Romania (Coleoptera). Studia Universitatis “Vasile Goldiş”, Seria Ştiinţele Vieţii 21(4): 861-876

Prunar F., Barloy J., Prunar S. (2009). Observations sur les especes de genre Carabus L. dans l'Arc des Carpates. Research Journal of Agricultural Science 41(2): 291-296

Turin H., Penev L., Casale A. (eds.) (2003). The Genus Carabus in Europe. A synthesis. Co-published by Pensoft Publishers, Sofia-Moscow & European Invertebrate Survey, Leiden: 1-512

Varvara M. (2005). Diversity and the main ecological requirements of the epigeic species of Carabidae (Coleoptera Carabidae) from two types of forest ecosystems in Suceava County (Moldavia). Entomologica Romanica 10: 81-88