Familia : Carabidae
Subspecii : în România există subspeciile:
Carabus glabratus gibbosus
Carabus glabratus glabratus
Lungimea corpului : 22-35 mm
Identificare : are corpul albăstrui-negricios; elitrele albăstrui-negricioase, puternic curbate, lucioase, foarte discret punctate, pe margine cu o linie gri-albăstruie cu reflexe metalice; pronotul de 1,5 ori mai lat decât lung, cu marginile posterioare alungite, uşor răsucite, oarecum triunghiulare, cu vârfurile rotunjite, cenuşiu-albăstrui; picioarele sunt negricioase; femela are apexul elitrelor mai alungit
Habitat : păduri umede de foioase sau de amestec, terenuri umede (lizieră, rarişti, zone cu arbuşti pitici); de multe ori poate fi găsit în apropierea izvoarelor montane, pe marginea drumurilor forestiere
Specii asemănătoare : Carabus (Megodontus) violaceus, la care lobii posteriori ai pronotului nu depăşesc elitrele; elitrele au şiruri longitudinale de puncte foarte fine; elitrele şi pronotul au pe margine o dungă subţire, violet-indigo
Comportament : specie terestră ce are aripile membranoase insuficient dezvoltate pentru a putea zbura; adulţii sunt activi după-amiază sau pe înserat, în perioada mai-noiembrie; în timpul zilei, stau ascunşi sub pietre, buşteni, buturugi putrede, devenind uneori activi pe vreme ploioasă; se deplasează pe sol cu mare rapiditate
Hrana adulţilor : este un prădător nocturn, care vânează în special diferite specii limacşi, mici melci, omizi, larve de insecte, râme; uneori consumă secreţiile dulci ale plantelor, seva arborilor, sucurile fructelor căzute pe sol
Mecanisme de apărare : atunci când sunt apucaţi, adulţii eliberează o secreţie cu miros neplăcut, ce conţine acid butiric
Stadiul de iernare : în timpul anotimpului rece, adulţii se adăpostesc în interiorul buturugilor, buştenilor
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu