joi, 30 iunie 2016

Oxymirus cursor

Oxymirus cursor female DSC86992
Oxymirus cursor male DSC141490

Familia : Cerambycidae
Lungimea corpului : 18-32 mm (femela este mai mare decât masculul)
Identificare : are corpul alungit la mascul şi uşor mai robust la femelă; elitrele, acoperite cu peri fini, scurţi, deschişi la culoare, au două nervuri longitudinale proeminente; pronotul are formă de trapez, lungimea aproximativ egală cu lăţimea, un tubercul ascuţit pe laterale; prezintă dimorfism sexual foarte pronunţat:
masculul: are elitrele negre; picioarele au toate segmentele negricioase; antenele negre, depăşesc cu puţin lungimea elitrelor
femela: are elitrele negricioase, cu o bandă longitudinală lată, brun-roşcată; sutura este conturată de o bandă întunecată; poate avea o multitudine de forme de culoare, ca urmare a variabilităţii coloritului elitrelor, pronotului şi al picioarelor, lăţimii benzii longitudinale de pe elitre; picioarele au femurele negricioase, iar celelalte segmente brun-roşiatice; antenele brun-roşcate, depăşesc cu puţin jumătate din lungimea elitrelor
Habitat : păduri de conifere şi de amestec din zona montană
Comportament : adulţii sunt activi în cea mai mare parte în timpul nopţii, în perioada mai- iunie (august)


 ►Femela
Oxymirus cursor female DSC86999
Oxymirus cursor female DSC87002
Oxymirus cursor female DSC87006
Oxymirus cursor female DSC87012


 ►Masculul
Oxymirus cursor male DSC141497



Referinţe :
Gouverneur X., Guerard P. (2009). Note sur quelques Cerambycidae du Massif Armoricain (troisième note). Invertébrés Armoricains 3: 32-34
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 393
Maican S., Serafim R. (2012). Overview on the Chrysomeloidea superfamily (Coleoptera: Cerambycidae, Orsodacnidae, Chrysomelidae) in Dobrogea (Romania). Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 55(1): 65-123

marți, 21 iunie 2016

Agapanthia (Epoptes) villosoviridescens

Agapanthia (Epoptes) villosoviridescens DSC17070
Agapanthia (Epoptes) villosoviridescens DSC17010

Familia : Cerambycidae
Lungimea corpului : 10-22 mm
Identificare : are corpul alungit; elitrele cu colorit negricios, rotunjite în apex, sunt acoperite de peri deşi galben-verzui; capul este mare, cu o mică adâncitură între inserţiile antenelor; pronotul negru, are lăţimea la fel de mare ca lungimea, flancurile uşor rotunjite, trei linii longitudinale de peri gălbui, una mediană (care se continuă pe cap) şi alte două pe laterale; antenele, care depăşesc în lungime elitrele (mai lungi la mascul), au segmentele 3-12 albicioase la bază şi negricioase la vârf
Habitat : marginea drumurilor, liziera pădurilor, zone cu tufărişuri
Specii asemănătoare : Agapanthia (Epoptes) dahli, la care lăţimea pronotului este mai mare decât lungimea; antenele au segmentul al 3-lea galben-roşcat la bază şi câte un smoc de peri lungi şi negri la vârful segmentelor 3 şi 4; Agapanthia (Epoptes) asphodeli, care are elitrele acoperite cu peri lungi, deşi, erecţi, galben-maronii; antenele au segmentele 3-12 gălbui-roşcate la bază; Agapanthia (Synthapsia) kirbyi, care are pe pronot o dungă mediană mai lată de peri albicioşi; antenele au segmentele 4-12 cu tentă roşiatică la bază; Saperda (Compsidia) populnea, care are dimensiuni mai mici (9-15 mm); fiecare elitră are câte cinci puncte gălbui, cu dimensiuni variabile, dispuse longitudinal
Comportament : specie monovoltină, activă în perioada mai-septembrie
Hrana adulţilor : polenul florilor de Apiaceae (Heracleum, Anthriscus etc.)
Strategii de reproducere : femela depune ouăle într-o cavitate mică pe care o creează prin muşcarea tulpinii


Agapanthia (Epoptes) villosoviridescens DSC17255
Agapanthia (Epoptes) villosoviridescens DSC17081
Agapanthia (Epoptes) villosoviridescens DSC16986
Agapanthia (Epoptes) villosoviridescens DSC17001 Agapanthia (Epoptes) villosoviridescens DSC17021

Referinţe :
Bringmann H.-D. (2005-2006). Biotope, Habitat, Pflanzengesellschaften und Brutpflanzen des Gemeinen Scheckhornbockes Agapanthia villosoviridescens (De Geer, 1775) in Deutschland (Col., Cerambycidae). Entomologische Nachrichten und Berichte 49: 129-132
Duffy E. A. J. (1952). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Cerambycidae. Royal Entomological Society of London 5(12): 1-18
Kvamme T. (1985). New records of Norwegian Coleoptera II: Species new to the fauna and notes on some little known species. Fauna Norvegica, Serie B, 32: 49-51
Özdikmen H. (2013). Turkish Agapanthiini Mulsant, 1839 with identification keys (Coleoptera: Lamiinae). Munis Entomology & Zoology 8 (1): 9-40

joi, 9 iunie 2016

Carabus (Hydrocarabus) variolosus

Carabus (Hydrocarabus) variolosus variolosus DSC83746
Carabus (Hydrocarabus) variolosus variolosus DSC83747

Familia : Carabidae
Statut de protecţie :  CR  = este considerată o specie ameninţată cu dispariţia în România, protejată în baza Legii nr.462/2001 (Anexa 3, Anexa 4), OUG 57/2007 (Anexa 3, Anexa 4A)
Lungimea corpului : 20-33 mm
Identificare : are corpul relativ alungit, uniform negru; elitrele negre, ovale, puternic convexe, uşor concave pe marginea exterioară la vârf (mai ales la femelă), sunt adânc şi neregulat sculptate, acoperite de rugozităţi pronunţate şi gropiţe adânci care sunt dispuse în patru şiruri longitudinale; pronotul este vizibil mai lat decât lung, uşor lăţit în jumătatea anterioară, rotunjit pe flancuri, cu marginile posterioare în formă de lobi triunghiulari cu vârfurile rotunjite; antenele sunt filiforme, relativ scurte
Habitat : specie higrofilă, foarte puternic legată de zonele umede; habitate submontane şi montane foarte umede (marginea izvoarelor din pădurile umede de foioase); este o specie indicator al pădurilor umede de fag (Fagus) şi stejar (Quercus)
Comportament : specie terestră ce are aripile membranoase insuficient dezvoltate pentru a putea zbura; adulţii sunt activi noaptea, în perioada mai-iunie; ziua, stau ascunşi sub pietrele din apropierea cursurilor de apă
Hrana adulţilor : este un prădător nocturn, care vânează melci acvatici, larve de insecte, peşti mici, crustacee, mormoloci, amfipode, putând rezista sub apă până la 20-30 de minute
Stadiul de iernare : traversează anotimpul rece în interiorul buştenilor, cioatelor, trunchiurilor putrede; adesea în interiorul aceluiaşi buştean pot ierna 3-4 sau mai multe exemplare, alături de alte specii - Carabus (Carabus) granulatus, Cychrus


Carabus (Hydrocarabus) variolosus variolosus DSC83746
Carabus (Hydrocarabus) variolosus variolosus DSC137730
Carabus (Hydrocarabus) variolosus variolosus DSC83749
Carabus (Hydrocarabus) variolosus variolosus DSC137734 Carabus (Hydrocarabus) variolosus variolosus DSC137710

Referinţe :
Barloy J., Lie P., Prunar F. (2004). Inventaire et répartition géographique des espèces du genre Carabus (Coleoptera, Carabidae) au Banat roumain. L'Entomologiste 60(2): 63-89
Barloy J., Prunar F. (2012). Considerations on the genus Carabus species protected in Romania by the Natura 2000 Network. Research Journal of Agricultural Science 44(2): 151-163
Breuning S. (1926). Ueber Carabus variolosus Fabr. Koleopterologische Rundschau 12(1): 19-25
Breuning S. (1932). Monographie der Gattung Carabus L.. Bestimmungs-Tabellen der europäischen Coleopteren. 104. Heft, Troppau: 1-1610
Jeannel R. (1941). Coléoptères Carabiques, première partie. Faune de France 39: 1-571
Iorgu I. Ș. (ed.) (2015). Ghid sintetic pentru monitorizarea speciilor de nevertebrate de interes comunitar din România: 1-159
Prunar F., Barloy J., Prunar S. (2009). Observations sur les especes de genre Carabus L. dans l'Arc des Carpates. Research Journal of Agricultural Science 41(2): 291-296
Spitzer L., Konvička O. (2010). Rozšíření střevlíka Carabus variolosus, Fabr. (Coleoptera Carabidae) na Valašsku (okres Vsetín, Česká republika) s poznámkami k jeho biologii. Časopis Slezského zemského muzea. Série A, 59: 59-70
Stan M., Nitzu E. (2013). New Data on the Knowledge of Beetle Fauna (Insecta Coleoptera) in the “Bârnova-Repedea Forest” Site of Community Importance (Rosci 01235, Iaşi, Romania). Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 56(1): 33-44
Turin H., Penev L., Casale A. (eds.) (2003). The Genus Carabus in Europe. A synthesis. Co-published by Pensoft Publishers, Sofia-Moscow & European Invertebrate Survey, Leiden: 1-512
Varvara M. (2005). Diversity and the main ecological requirements of the epigeic species of Carabidae (Coleoptera Carabidae) from two types of forest ecosystems in Suceava County (Moldavia). Entomologica Romanica 10: 81-88

miercuri, 8 iunie 2016

Agapanthia (Agapanthia) cardui

Agapanthia (Agapanthia) cardui DSC86957
Agapanthia (Agapanthia) cardui DSC86955

Familia : Cerambycidae
Lungimea corpului : 6-14 mm
Descriere : are corpul alungit, subţire, oarecum cilindric, cu reflexe metalice; elitrele alungite, negricioase, rotunjite la vârf, sunt acoperite de peri fini, deşi, scurţi, cenuşii; pronotul este alungit, cu o linie longitudinală mediană şi două linii laterale subţiri de culoare albă; scutelul, foarte mic, semicircular şi sutura elitrelor sunt acoperite de o pubescenţă albă; picioarele sunt cenuşiu-negricioase; antenele filiforme, cu primul segment de culoare neagră, segmentele 3-12 cenuşii la bază şi negricioase la vârf, pubescente, depăşesc în lungime elitrele; masculul are antenele mai lungi
Habitat : locuri călduroase, însorite, pajişti uscate, margini de pădure
Specii asemănătoare : Agapanthia (Agapanthia) suturalis, care are aripile cu vârful ascuţit
Comportament : adulţii sunt activi în timpul zilei, putând fi văzuţi pe frunzele superioare ale plantelor, în perioada aprilie-iulie


Agapanthia (Agapanthia) cardui DSC83655
Agapanthia (Agapanthia) cardui DSC83662


Referinţe :
Linnaeus C. (1767). Systema naturæ. Tomus I. Pars II. Editio duodecima reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 632
Sama G. (2008). Notes on the genus Agapanthia Serville, 1835 (Coleoptera: Cerambycidae: Lamiinae: Agapanthiini). Boletín de la Sociedad Entomológica Aragonesa 42:123-127
Schrank F. de P. (1781). Enumeratio Insectorum Austriae Indigenorum: Cum Figuris. Avgvstae Vindelicorvm. (Klett & Franck): 140-141

duminică, 5 iunie 2016

Rhagium (Megarhagium) mordax


Black-spotted longhorn
Cerambyx mordax (DeGeer) Gmelin 1790, Leptura mordax DeGeer 1775
FAMILIA: Cerambycidae
LUNGIMEA CORPULUI: 13-22 mm
HABITAT: păduri de foioase sau de amestec; mai puţin întâlnită în pădurile de conifere
SPECII SIMILARE: Rhagium sycophanta, care are la baza fiecărei elitre, în zona humerală, o umflătură, vizibilă la o privire mai atentă; pata neagră alungită din spatele ochilor este mai îngustă; Rhagium inquisitor, care este mai mică (11-15 mm) și are elitrele maroniu închis, acoperite cu o pubescenţă crem-albicioasă

IDENTIFICARE: are elitrele negricioase, acoperite de peri deşi gălbui ce formează în zona mediană două dungi transversale, uşor oblice, paralele, adeseori gălbui-roşiatice (uneori gălbui-maronii, bej-maronii); între aceste două benzi există o pată neagră bine conturată; pronotul are pe flancuri câte un tubercul cu vârful ascuţit; capul alungit, are în spatele ochilor, o pată neagră, alungită, de aceeaşi mărime cu ochii, care se întinde până la baza pronotului; picioarele şi antenele sunt cenuşiu-gălbui
HRANA ADULȚILOR: polenul florilor

Rhagium (Megarhagium) mordax DSC82985

Rhagium (Megarhagium) mordax IMG5207

Rhagium (Megarhagium) mordax DSC57576

COMPORTAMENT: adulții sunt activi în perioada mai-august, în special pe vreme însorită

STRATEGII DE REPRODUCERE: femela depune ouăle sub scoarţa buştenilor de foioase (Quercus, Fagus)

Rhagium (Megarhagium) mordax DSC82981

Rhagium (Megarhagium) mordax DSC82980

Rhagium (Megarhagium) mordax DSC134879
Rhagium (Megarhagium) mordax DSC171426

Rhagium (Megarhagium) mordax IMG5195



►camuflajul
Rhagium (Megarhagium) mordax IMG5798





Referinţe:
Calmont B. (2006). Clé illustrée de détermination des larves des espèces françaises du genre Rhagium (Coleoptera Cerambycidae). Arvensis 37-38bis: 4-8
Duffy E. A. J. (1952). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Cerambycidae. Royal Entomological Society of London 5(12): 1-18
Gouverneur X., Guerard P. (2009). Note sur quelques Cerambycidae du Massif Armoricain (troisième note). Invertébrés Armoricains 3: 32-34
Paulus H. (1969). Zur Unterscheidung der Larven der Gattung Rhagium (Col., Cerambycidae, Lepturinae). Zeitschrift der Arbeitsgemeinschaft Österreichischer Entomologen 21: 4-11

Carabus (Chrysocarabus) auronitens

Carabus (Chrysocarabus) auronitens escheri DSC84119
Carabus (Chrysocarabus) auronitens auronitens DSC82949

Familia : Carabidae
Subspecii : în România există subspeciile:
Carabus auronitens auronitens : care are elitrele ovale, discret granulate și pronotul mai mare, în formă de inimă
Carabus auronitens escheri : care are elitrele oval-alungite, albastru-verzui, iar pronotul e relativ îngust
Lungimea corpului : 18-34 mm
Identificare : are elitrele cu colorit foarte variabil, verzui (verde-auriu, verde-roşcat, verde închis, verde-albăstrui), lucioase, curbate, discret granulate, cu trei coaste longitudinale negre bine conturate; pronotul este roşu-arămiu, cu marginile alungite, uşor răsucite, îngustat la bază, cu doi lobi posteriori scurţi; capul, roşu-arămiu, are ochii proeminenţi; picioarele sunt brun-negricioase, cu excepţia femurelor care sunt roşiatice; antenele negricioase au primul segment roşiatic, la masculi fiind mai lungi (aproape jumătate din lungimea elitrelor)
Habitat : păduri mixte umede şi răcoroase din zona montană, zona subalpină
Specii asemănătoare: Carabus (Tachypus) auratus, la care picioarele sunt portocaliu-roşiatice; antenele au primele patru segmente portocalii; Carabus (Hemicarabus) nitens, la care picioarele sunt negre; elitrele verzui-aurii sunt conturate pe marginea exterioară de o linie gălbui-roşiatică
Comportament : specie terestră ce are aripile membranoase insuficient dezvoltate pentru a putea zbura; este o specie univoltină, activă în stadiul de adult în perioada mai-noiembrie, pe înserat şi în prima parte a nopţii; în timpul zilei, adulții stau ascunşi sub pietre, sub scoarţa arborilor, între crăpăturile buştenilor, cel mai adesea în locuri umede, în vecinătatea cursurilor de apă, devenind activi pe vreme ploioasă; poate trăi până la cinci ani
Hrana adulţilor : adulţii sunt prădători nocturni ce consumă melci, râme, insecte, omizi
Mecanisme de apărare : atunci când sunt apucaţi, adulţii eliberează o secreţie cu miros neplăcut
Prădători : adulţii sunt vânaţi de vulpi (Vulpes vulpes), jderi (Martes martes) unele specii de lilieci
Stadiul de iernare : traversează anotimpul rece în cavităţile, crăpăturile din trunchiurile aflate în putrefacţie, sub covorul de muşchi de pe buşteni; iernează uneori, în interiorul aceluiaşi buştean, alături de alte specii - Carabus (Chaetocarabus) intricatus


Carabus (Chrysocarabus) auronitens auronitens DSC82949ssp. auronitens
Carabus (Chrysocarabus) auronitens escheri DSC84109ssp. escheri



 ►Carabus auronitens auronitens
Carabus (Chrysocarabus) auronitens auronitens DSC82945
Carabus (Chrysocarabus) auronitens auronitens DSC82953
Carabus (Chrysocarabus) auronitens auronitens DSC82972
Carabus (Chrysocarabus) auronitens auronitens DSC88015 Carabus (Chrysocarabus) auronitens auronitens DSC88021 Carabus (Chrysocarabus) auronitens auronitens DSC122798
Carabus (Chrysocarabus) auronitens auronitens IMG20170813-161136 Carabus (Chrysocarabus) auronitens auronitens DSC133365 Carabus (Chrysocarabus) auronitens auronitens DSC133376
Carabus (Chrysocarabus) auronitens auronitens DSC139812


 ►Adăpostul pentru iernat
Carabus (Chrysocarabus) auronitens auronitens DSC99616
Carabus (Chrysocarabus) auronitens auronitens IMG145014



 ►Carabus auronitens escheri
Carabus (Chrysocarabus) auronitens escheri DSC84111
Carabus (Chrysocarabus) auronitens escheri DSC84109
Carabus (Chrysocarabus) auronitens escheri DSC84114
Carabus (Chrysocarabus) auronitens escheri DSC141418


Referinţe :
Bálint Z., Makranczy G. (2008). Notes on the discolouration in the high-mountain Carabus auronitens escheri PALLIARDI, 1825 (Coleoptera Carabidae). Koleopterologische Rundschau 78: 1-7
Barloy J., Lie P., Prunar F. (2004). Inventaire et répartition géographique des espèces du genre Carabus (Coleoptera, Carabidae) au Banat roumain. L'Entomologiste 60(2): 63-89
Breuning S. (1932). Monographie der Gattung Carabus L.. Bestimmungs-Tabellen der europäischen Coleopteren. 104. Heft, Troppau: 1-1610
Jeannel R. (1941). Coléoptères Carabiques, première partie. Faune de France 39: 1-571
Merkl O., Makranczy G., Németh T., Podlussány A., Szél G. (2011). Further data to the beetle fauna of Maramureş, Romania (Coleoptera). Studia Universitatis “Vasile Goldiş”, Seria Ştiinţele Vieţii 21(4): 861-876
Prunar F., Barloy J., Prunar S. (2009). Observations sur les especes de genre Carabus L. dans l'Arc des Carpates. Research Journal of Agricultural Science 41(2): 291-296
Turin H., Penev L., Casale A. (eds.) (2003). The Genus Carabus in Europe. A synthesis. Co-published by Pensoft Publishers, Sofia-Moscow & European Invertebrate Survey, Leiden: 1-512
Varvara M. (2005). Diversity and the main ecological requirements of the epigeic species of Carabidae (Coleoptera Carabidae) from two types of forest ecosystems in Suceava County (Moldavia). Entomologica Romanica 10: 81-88