Carabus (Chaetocarabus) intricatus

Familia : Carabidae Statut de protecţie:   NT  = specie ameninţată cu dispariţa în viitorul apropiat Lungimea corpului : 25-38 mm (femela este mai mare decât masculul) Identificare : corpul este alungit, negricios, cu nuanţe albăstrui-violacee şi reflexe metalice; elitrele negre-albăstrui, purpuriu-albăstrui, rar cu tentă verzuie, puternic bombate, ovale, sunt grosier sculptate, cu şiruri longitudinale, paralele de tuberculi alungiţi; pronotul este convex, albăstrui închis, verde de smarald la centru, fin punctat, rotunjit pe margini, uşor îngustat în jumătatea posterioară, marginile anterioare ascuţite şi arcuite înspre interior, marginile posterioare triunghiulare, ascuţiţe şi îndreptate uşor în lateral; capul şi picioarele au nuanţe mai întunecate; ochii sunt uşor proeminenţi; picioarele negricioase sunt lungi şi subţiri, la masculi cu o mică protuberanţă pe tibiile picioarelor anterioare Habitat : păduri bătrâne, umede, de foioase (Fagus), uneori de conifere (Pinus, Picea abies) Specii asemănătoare : Carabus (Mesocarabus) problematicus, la care lobii posteriori ai pronotului se întind peste elitre; elitrele lucioase au şiruri evidente, longitudinale de tuberculi; Carabus (Megodontus) violaceus, la care lobii posteriori ai pronotului nu depăşesc elitrele; elitrele sunt mult mai fin şi mai puţin evident sculptate; elitrele şi pronotul au pe margine o dungă subţire, violet, indigo Comportament : specie terestră ce are aripile membranoase insuficient dezvoltate pentru a putea zbura; adulţii sunt activi în perioada aprilie-noiembrie; în timpul zilei, stau ascunşi sub scoarţa buştenilor putrezi, sub pietre; preferă trunchiurile putrede de foioase (Fagus, Quercus) umede acoperite cu muşchi; adulţii pot trăi până la câţiva ani (2-3) Hrana adulţilor : este un prădător nocturn, care vânează în special diferite specii limacşi, mici melci, omizi, larve de insecte, râme; uneori consumă secreţiile dulci ale plantelor, seva arborilor, sucurile fructelor căzute pe sol Strategii de reproducere : femela depune ouăle de formă eliptică, de circa 6 mm lungime, în micile adâncituri din sol, printre perniţele de muşchi Stadiul de iernare : în timpul anotimpului rece, adulţii iernează în interiorul unei "camere" ovoidale, pe care şi-o construiesc în interiorul buturugilor putrede de foioase, uneori şi de conifere; în interiorul aceluiaşi buştean pot ierna adeseori mai multe exemplare, alături de alte specii - Carabus (Carabus) granulatus, Cychrus, Carabus (Chrysocarabus) auronitens Paraziţi: deseori poti fi observaţi numeroşi acarieni pe suprafaţa superioară a corpului

►Adăpostul pentru iernat

Referinţe :

Barloy J., Lie P., Prunar F. (2004). Inventaire et répartition géographique des espèces du genre Carabus (Coleoptera, Carabidae) au Banat roumain. L'Entomologiste 60(2): 63-89

Lindroth C. H. (1974). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Carabidae. Royal Entomological Society of London 4(2): 1-148

Linnaeus C. (1761). Fauna Svecica Sistens Animalia Sveciae Regni: Mammalia, Aves, Amphibia, Pisces, Insecta, Vermes. Distributa Per Classes, Ordines, Genera, Species, Cum Differentiis Specierum, Synonymis Auctorum, Nominibus Incolarum, Locis Natalium, Descriptionibus Insectorum. Editio Altera, Auctior. Laurentii Salvii: 217

Luff M. L. (1998). Provisional atlas of the ground beetles (Coleoptera, Carabidae of Britain). Biological Records Centre. Huntingdon: 14