Calosoma (Calosoma) inquisitor

Lesser searcher beetle, Caterpillar-hunter

Carabus inquisitor Linnaeus 1758

FAMILIA: Carabidae LUNGIMEA CORPULUI: 16-24 mm HABITAT: păduri umede sau moderat umede de foioase (în special de stejar Quercus, carpen Carpinus) SPECII SIMILARE: Calosoma (Calosoma) sycophanta, la care elitrele au irizaţii metalice verzui, iar pronotul este albăstrui HRANA ADULȚILOR: prădător nocturn care consumă în special omizi de fluturi (Geometridae, Tortricidae), dar şi insecte şi larve de insecte

IDENTIFICARE: corpul oval, robust, de culoare brun-negricioasă; privite dintr-un anumit unghi, marginile elitrelor şi ale pronotului, au reflexe verzui sau purpurii; pronotul evident mai lat decât lung, fin punctat, cu marginile rotunjite, uşor ridicate în jumătatea anterioară; ochii proeminenţi; elitrele ovale, convexe, uşor lucioase, negricioase, cu reflexe bronzii, cu câte 15 şiruri de şanţuri puţin adânci şi 3 rânduri de gropiţe (câte 8-10 pe fiecare rând); picioarele negre, cele anterioare cu cele 4 segmente pretarsale umflate la mascul

COMPORTAMENT: adulţii sunt activi în perioada martie-iulie; în timpul zilei, pe vreme toridă, stau ascunşi sub pietre, bucăţi de lemn, în crăpăturile din scoarţa arborilor, scorburi; pe înserat, în perioadele răcoroase ale zilei, devin activi, pe solul pădurilor, printre grămezile de lemne tăiate, în vegetaţia de la baza arborilor, prin frunzişul arbuştilor; adulţii se deplasează destul de repede pe sol, având şi capacitatea de a zbura

STADIUL DE IERNARE: adulții traversează anotimpul rece adăpostindu-se în micile adâncituri din sol; pot trăi până la 2-3 ani STRATEGII DE REPRODUCERE: în luna mai, după împerechere, femela depune circa 50 de ouă în sol

►femela

►masculul

Referinţe:
●	Jeannel R. (1941). Coléoptères Carabiques, première partie. Faune de France 39: 103
●	Lindroth C.H. (1974). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Carabidae. Royal Entomological Society of London 4(2): 24
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 414
●	Schrank F. de P. (1781). Enumeratio Insectorum Austriae Indigenorum: Cum Figuris. Avgvstae Vindelicorvm. (Klett & Franck): 209-210

Carabus (Eucarabus) obsoletus

Black-coloured beetle

Carabus carpathicus Palliardi 1825

FAMILIA: Carabidae LUNGIMEA CORPULUI: 22-31 mm HABITAT: păduri de conifere cu umiditate moderată (de-a lungul drumurilor forestiere) MECANISME DE APĂRARE: când se simt ameninţaţi sau când sunt apucaţi, pentru a se apăra de atacator, adulţii eliberează o secreţie cu miros puternic ce poate avea efect iritant asupra mucoaselor (ca urmare a conţinutului de acid butiric)

SUBSPECII: Carabus obsoletus obsoletus : care are corpul de 23-28 mm, lobii posteriori ai pronotului mai lungi, cu vârful ascuţit; Carabus obsoletus carpathicus : care are corpul de 22-27 mm, uşor alungit, cu colorit în general uniform (capul şi pronotul roşu-arămii, elitrele verzui), lobii posteriori ai pronotului mai scurţi; Carabus obsoletus nagyagensis : care are corpul de 28-31 mm, cu colorit variabil COMPORTAMENT: în timpul zilei, adulţii stau ascunşi pe sub pietre, bucăţi de lemn

IDENTIFICARE: are corpul oval, de culoare neagră; pronotul mare, puţin mai lat decât lung, uşor convex, roşu-arămiu, verde-arămiu, brun-roşcat, negru-albăstrui, cu marginile rotunjte, foarte uşor îngustat în jumătatea posterioară, cu lobi posteriori triunghiulari, îndreptaţi uşor

în jos; ochii uşor proeminenţi; elitrele ovale, convexe, uşor lucioase, verzui, cu numeroase şiruri de şanţuri puţin adânci şi câte 3 rânduri de gropiţe; picioarele negre; antenele, mai lungi decât pronotul, au primele 4 segmente negre, celelalte maronii

►Carabus obsoletus carpathicus

Referinţe:
●	Barloy J., Lie P., Prunar F. (2004). Inventaire et répartition géographique des espèces du genre Carabus (Coleoptera, Carabidae) au Banat roumain. L'Entomologiste 60(2): 63-89
●	Barloy J., Prunar F. (2007). Carabus (Eucarabus) obsoletus - Sturm 1815 (ssp. carpathicus Pall. 1825 et ssp. fossulifer Fleisch. 1893 - paranagyagensis Lie 1990) au sud-ouest de la Romanie. Faculty of Agriculture Timişoara 39(2): 401-407
●	Barloy J., Prunar F. (2009). Observations on the taxa distinguishing characters of C. (Eucarabus) obsoletus Sturm 1825, presents in Romania. Research Journal of Agricultural Science 41(2): 230-238
●	Breuning S. (1932). Monographie der Gattung Carabus L.. Bestimmungs-Tabellen der europäischen Coleopteren. 104. Heft, Troppau: 1-1610
●	Lindroth C.H. (1974). Handbooks for the Identification of British Insects - Coleoptera. Carabidae. Royal Entomological Society of London 4(2): 110
●	Prunar F., Barloy J., Prunar S. (2009). Observations sur les especes de genre Carabus L. dans l'Arc des Carpates. Research Journal of Agricultural Science 41(2): 291-296
●	Rossi P. (1790). Fauna Etrusca sistens insecta quae in povinciis Florentina et Pisana praesertim collegit Petrus Rossius. Tomus Primus. Liburni. Typis Thomae Masi & Sociorum: 209
●	Turin H., Penev L., Casale A. (eds.) (2003). The Genus Carabus in Europe. A synthesis. Co-published by Pensoft Publishers, Sofia-Moscow & European Invertebrate Survey, Leiden: 1-512